Theodor M. BOTEZATU – zis Izvoreanu, s-a născut la 24 martie 1906. Ofiţer de infanterie. În preajma şi pe parcursul războiului antisovietic (1941-1944) a fost funcţionar al Centrului de Informaţii „A”, apoi şef al unui subcentru informativ înaintat (care în 1944 se numea Subcentrul Nr. 5 Odessa) al Centrului „B” de pe front, ulterior şef al Centrului de Informaţii „H”,[1] cu gradul militar de căpitan şi din 1944 cu gradul de maior. Celibatar. Cunoştea limba rusă.[2]

La începutul războiului împotriva Uniunii Sovietice s-a aflat pe front la comanda unei companii din Regimentul 89 Infanterie al Diviziei 13 Infanterie române, angajată în luptele de eliberare a teritoriului dintre Prut şi Nistru, şi cucerirea Odessei (1 iulie-4 noiembrie 1941), perioadă în care Th. Botezatu a obţinut rezultate notabile în incursiunile informative întreprinse.

La 30 noiembrie 1941, a fost propus pentru decorare. În memoriul întocmit în acest scop de către comandantul unităţii la care era mobilizat (Regimentul 89 Infanterie), colonelul Pretorian îl prezenta în felul următor: „I. Din notele anterioare de la memoriu rezultă următoarele:

1.          Ofiţer foarte bun. A urmat bine Şcolile Militare. Este clasificat şi caracterizat de şefii ierarhici «Foarte bine».

2.          [A] Reuşit în Şcoala Superioară de Război în anul 1935. A făcut stagiul la Artilerie, asimilând frumoase cunoştinţe tehnice.

În anul 1936/1937, a urmat cursurile şcolii, fiind obligat să se retragă din forţă majoră, fiind suferind.

Astăzi este restabilit şi perfect sănătos.

3.          În gradul de Locotenent, propus, menţinut şi caracterizat la înaintare «la alegere», fiind calificat de şefii ierarhici ca «Ofiţer foarte bun» şi «Prea bun Ofiţer».

4.          La 31.III.1938, avansat la gradul de Căpitan «la alegere».

5.          A instruit şi comandat Compania [sa] în «foarte bune condiţiuni».

6.          S-a distins ca Ofiţer foarte bun în diferitele servicii unde a fost pus, fiind calificat de şefii săi ierarhici ca «Foarte bun Ofiţer».

7.          Calificativul pe anul 1940/1941: «Foarte bun ofiţer din toate punctele de vedere».

În concluzie: Activitatea Căpitanului Botezatu Theodor până la campania din 1941, contra Rusiei Sovietice, îl califică ca pe un «Foarte bun Ofiţer», pregătit pentru gradul şi comanda superioară.

II. În campania din anul 1941, contra Rusiei Sovietice, activitatea Căpitanului Theodor Botezatu, a fost excepţională.

1.          A cerut cu insistenţă venirea pe front pentru comanda de unitate.

2.          A comandat în prea bune condiţiuni Compania Armament Greu regimentar în luptele Regimentului contra bolşevicilor.

3.          A comandat pe lângă Compania Armament Greu Regimentar, toate unităţile de Armament greu, venite în întărirea Regimentului în lupte /Comp.[ania] 48 Aruncătoare, Comp.[ania] 4 Arunc.[ătoare], Comp.[ania] 52 A.[nti] T.[anc] şi Compania 37 A.[nti] T.[anc]/, îngrijind de gospodăria şi ad[ministra]-ţia acestor companii, iar în luptă constituind grupări de însoţire imediată şi baraje anticar în condiţiuni excepţionale.

4.          A condus în mod cu totul excepţional, serviciul de informaţii în Regiment, prin procurarea şi exploatarea informaţiunilor, de care s-a folosit atât Regimentul cât şi Divizia.

Pentru aceste servicii, a primit mulţumiri scrise prin Regiment de la Domnul General Comandant al Diviziei 13-a Inf.[anterie] /Ord.[in] Nr. 20765/B din 31-VII-1941/, fiind citat prin Ordin de zi pe Regiment /Ord.[in] de zi Nr. 441 din 17-VIII-1941/.

5.          Pe lângă toate comenzile şi serviciile arătate mai sus, a fost folosit ca ofiţer de legătură a subsemnatului în linia de luptă şi de foc pentru a transmite C-dţilor de Bat.[alioane] în momentele cele mai grele ale luptelor, hotărârile mele de luptă.

6.          S-a remarcat în special în luptele Regimentului din Basarabia – Dumitreşti, Dubna –, când a fost trimis de mine în linia I-a, sub cel mai puternic bombardament de artilerie, sfidează moartea, galopează călare până la P.[ostul de] C.[omandă al] Bat.[alionului] I, pentru a transmite un ordin de atac foarte urgent. Datorită acestui fapt, în ziua de 14-VII-1941, Reg[imen]-tul a putut cuceri cu succes obiectivul zilei, cota 313-226.

Pentru această faptă de armă, a fost decorat de Înaltul Comandament German al Forţelor Germane cu «Crucea de Fier», clasa II.

7.          În luptele grele ale Reg[imen]-tului, din ziua de 27, 29-VII de la Kaektanovka-Molochiş, a organizat şi condus cu mult curaj şi eficacitate grupurile de însoţire ale Arm.[amentului] greu, însoţind prin hotărârile şi măsurile sale, spargerea poziţiei fortificate inamice cu cazemate pasagere.

8.          În atacul puternic executat de Regt. pentru ruperea lanţului de organizaţiuni de la Kubanka – Gildendorf, Căpitanul T. Botezatu a condus focul grupării arm.[amentului] greu constituite din /comp.[ania] arm.[ament] greu reg.[imentar], Comp.[ania] 4 arunc.[ătoare], Plut.[onul] 48 arunc.[ătoare] şi comp.[ania] 37 A.[nti] T.[anc]/ zdrobind organele de foc puternic îngropate în pământ.

9.          În luptele de la Sovhozul Ilicenka, fiind necontenit în linia I-a a procurat şi exploatat informaţiunile cu privire la sistemul de organizare a poziţiilor inamice, înlesnind acţiunile Rgetului.

A organizat şi condus toate barajele anticar.

În toate luptele grele, ale Regimentului, Cpt. T. Botezatu s-a dovedit că este un brav şi curajos ofiţer.

Pentru toate aceste fapte a fost decorat cu «STEAUA ROMÂNIEI» cu spade în gradul de cavaler, cu panglică de virtute militară, clasa V, iar Înaltul Comandament German i-a conferit marea distincţiune de război «Cavaler al Crucii de Fier Germane»”.[3]

În domeniul informaţiilor şi contrainformaţiilor a „condus în mod cu totul excepţional serviciul de informaţii al Regimentului 89 Infanterie, prin procurarea şi exploatarea informaţiunilor, de care s-a folosit atât Regimentul cât şi Divizia”. În luptele contra Uniunii Sovietice din 1941, a fost apreciat ca având o activitate „excepţională”.[4]

În serviciul de informaţii externe al M.St.Major, Secţia a II-a a fost încadrat la 23 martie 1942, fiind şef de subcentre informative ale Centrelor de Informaţii „B” şi „H” între Prut şi Don.[5]

O bună perioadă de timp s-a aflat în componenţa Centrului „H”, fiind ajutorul şefului Centrului (D. Bădărău) în materie contrainformativă.

În teritoriile sovietice cucerite, Th. Botezatu, secondat de un grup de agenţi, trebuia să organizeze o reţea de rezidenţi localnici în centrele industriale sau localităţile prielnice unor acţiuni subversive, (câte cel puţin 1-2 rezidenţi în fiecare întreprindere industrială aflată în funcţiune şi în instituţiile cu personal mai numeros, în localităţile unde exista primărie, poliţie ucraineană, etc.). Rezidentului recrutat trebuia să i se întocmească o fişă (cu fotografie), care să cuprindă următoarele: numele şi prenumele adevărat, numele conspirativ, data angajării, regiunea sau locul unde trebuia să activeze, domiciliul şi adresa lui, de când se află în localitatea respectivă, studiile, funcţiile îndeplinite şi penalităţile suferite pe timpul regimului bolşevic, situaţia familiară şi dacă are sau nu rude în teritoriul sovietic, semnătura rezidentului.

După o instrucţie prealabilă, fiecărui rezident urma să i se dea o misiune generală, dedusă din misiunea serviciului şi una specială, în funcţie de locul sau regiunea unde activa. În centrele cu populaţie numeroasă, rezidenţii urmau să aibă latitudinea de a folosi pentru nevoile informative agenţi recrutaţi pe răspunderea lor, care trebuiau retribuiţi numai după realizarea sarcinii încredinţate. Agenţii buni puteau fi angajaţi ca rezidenţi. Întâlnirile cu rezidenţii trebuiau să se facă în locuri diferite şi în nici un caz la domiciliul lor. Până la completa îndrumare a rezidenţilor, în scopul desăvârşirii pregătirii acestora, cel care ţinea contactul cu ei era funcţionarul superior Izvoreanu (Th. Botezatu), însă ulterior, pentru legătura cu ei urmau să fie folosiţi agenţii-ajutori din subordine. În principiu, rezidenţii trebuiau să transmită informaţiile în scris, semnând cu numele conspirative. Retribuţia lor pentru munca prestată, urma să se facă în natură, cuantumul fiind stabilit de şeful Centrului pentru fiecare caz în parte.

Toate arestările indivizilor suspecţi, descoperiţi de agenţii lui Th. Botezatu, trebuiau efectuate numai cu aprobarea lui D. Bădărău. În cazurile dovedite şi urgente, reţinerea vinovaţilor putea fi executată de orice persoană a serviciului. În vederea cercetărilor (interogări, confruntări), funcţionarul Izvoreanu urma să-şi găsească un local (pus la dispoziţia lui cu forme legale, dacă era cazul).[6]

În octombrie 1942, au fost create mai multe subcentre informative ale Centrului „H”. La conducerea unuia din ele (Subcentrul Nr. 4) a fost numit căpitanul Th. Botezatu, ataşat Corpului 5 Armată român[7].

La începutul anului 1944, îl găsim pe maiorul Th. Botezatu activând la Odessa, în calitate de şef al Subcentrului Nr. 5 Odessa al Centrului de Informaţii „B”. Deoarece Centrul „B” se pregătea de evacuare din Transnistria (de la Tiraspol), la 17 martie 1944, M.St.Major, Secţia a II-a a dispus ca Centrul „H” să preia în subordinele sale Subcentrul Nr. 5 Odessa,[8] care să asigure acţiunea informativă şi contrainformativă în zona de la sud de linia Zuri – Jerebkovo – Semenovka, în sectorul trupelor române, în profitul Armatei a III-a române şi M.St.Major, Secţia a II-a. La nord de această linie acţiona Centrul „B” (care urma să se instaleze la Bălţi) prin Subcentrele sale Nr. 3 Moghilev, Nr. 4 Râbniţa[9] şi Biroul Căpitan Niculescu de la Balta.[10] La 20 martie, lt.-colonelul D. Bădărău l-a informat pe maiorul Th. Botezatu că subcentrul său urma să asigure acţiunea informativă şi contrainformativă în sectorul Diviziei 21 Infanterie română şi în oraşul Odessa, în interesul diviziei şi al Centrului „H”.[11]

La 1 aprilie 1944, sub presiunea inamicului, maiorul Th. Botezatu, s-a retras cu subcentrul său peste Nistru, instalându-se la Cetatea Albă.[12] Acolo a desfăşurat o intensă activitate informativă spre a cunoaşte dispozitivul inamic, dar şi contrainformativă, sovieticii lansând cu precădere în acel sector (deoarece rezistenţa trupelor româno-germane era realizată în centrul şi sudul Basarabiei) o mulţime de agenţi informatori, terorişti şi propagandişti.

Subcentrul Nr. 5 al lui Th. Botezatu avea trei echipe informative plasate astfel: 1. în capul de pod de la Iasska şi la Divizia 15 Infanterie română (Caplani, jud. Cetatea Albă) era echipa sublocotenentului Victor Palade; 2. în capul de pod de la Ovidiopol (Carolina, Est Nistru, litoralul Mării Negre, regiunea Odessa), se afla echipa sublocotenentului Alexandru Popescu; 3. pe lângă Detaşamentul Dunărea din Cetatea Albă acţiona echipa sergentului Vasile Simionescu. Restul subcentrului se afla la Cetatea Albă.

Divizia 21 Infanterie română, pe lângă care era ataşat Subcentrul Nr. 5 Odessa, în urma luptelor grele din zilele de 5-7 aprilie, a suferit pierderi însemnate. Postul de comandă al diviziei, cu serviciile eşalonului înaintat, se afla la Freudenthal, în deplasare spre Ovidiopol (după o scurtă staţionare a comandantului diviziei, cu o parte a Statului Major, la Tătarca[13]), iar grosul diviziei (fără materialele grele) la Cazaci (Vest Nistru, jud. Cetatea Albă). O parte din unităţi era dislocată în capul de pod Iasska (Est Nistru), iar o altă parte în dispozitivul din sectorul Dalnik (Est Nistru, regiunea Odessa). Eşalonul II al Diviziei se afla la Cetatea Albă.

Moralul trupelor era scăzut, iar forţa combativă redusă, astfel că, la acel moment, Armata a III-a română nu prea putea conta pe unităţile Diviziei 21 Infanterie.

În cursul nopţii de 8-9 aprilie, oraşul Cetatea Albă a fost puternic bombardat de aviaţia sovietică, suferind grave avarieri (gara feroviară, comandamentele militare, spitalele militare, etc.). Bombardamentul a durat câteva ore, aruncându-se paraşute luminoase şi cca. 200 de bombe. Au fost înregistraţi morţi şi răniţi.

În cursul nopţii de 9-10 aprilie, Subcentrul Nr. 5 Odessa s-a deplasat împreună cu postul de comandă al Corpului 3 Armată român (M.U. Melinte) spre Sărata, jud. Cetatea Albă.[14] Circulaţia dinspre Odessa era interceptată.[15]

În luna iunie 1944, maiorul Th. Botezatu a fost decorat, pentru merite deosebite, cu ordinul Coroana României, clasa IV-a, cu spade şi panglică de Virtute Militară,[16] iar la 6 august 1944, în conformitate cu dispoziţiile Secţiei a II-a a M.St.Major, a preluat de la lt.-colonelul D. Bădărău conducerea Centrului „H”,[17] predând la 10 august 1944, conducerea Subcentrului Nr. 5 Informaţii maiorului magistrat Ştefan Berechet[18].

Deoarece către mijlocul lunii august 1944 situaţia de pe teatrul de operaţiuni devenise foarte grea, la 22 august Secţia a II-a a M.St.Major i-a comunicat organelor din subordine că, frontul se repliază spre Vest, pe râul Prut, subdiviziunile Centrului „H” începând retragerea.[19]

Soarta lui Th. Botezatu de după căderea regimului Antonescu nu o cunoaştem, dar considerăm că, la fel ca şi mulţi ofiţeri români, a căzut în mrejele SMERŞ-ului sovietic şi condamnat pentru „crime de război”.