Irina CORNESCU – s-a născut în octombrie 1916, la Odessa. Era fiica unui român stabilit în marele oraş portuar în 1913 şi al Mariei Kalidze, originară din Georgia. În 1937 a absolvit cursurile de limbă franceză ale Universităţii din Moscova, lucrând apoi ca translator la Editura pen­tru Literatură Universală din capitala Uniunii Sovietice. În 1945, fiind recrutată de organele de securitate ale Statului sovietic, a urmat cursurile unei şcoli de spionaj, iar în 1947 a fost infiltrată pe căi ilegale în Franţa. Sub acoperirea de guvernantă, şi-a creat treptat o reţea proprie de informatori, dar curând, a fost nevoită să se trans­fere împreună cu familia la care era an­gajată, la Bruxelles. Cu aprobarea Centralei serviciului de informaţii de la Moscova, a preluat conducerea reţelei sovietice de spionaj din Belgia, orientând-o cu precădere spre sistemul militar defensiv al ţării. Principalul ei colaborator era Paul Veken, aparent un funcţionar oarecare, cu reputaţie de per­sonaj bigot. Câteva erori ale celor doi parteneri au atras atenţia contraspionajului belgian şi au fost surprinşi în flagrant delict într-un parc, în timp ce-şi transferau nişte microfilme. Odată cu ei a că­zut întreaga reţea, fiind capturate şi seturile complete de echipamente de spi­onaj ultraperformante. Cazul a fost pe larg mediatizat de presa occidentală în primii ani ai Războiului rece.[1]