MIME-Version: 1.0 Content-Type: multipart/related; boundary="----=_NextPart_01C99E8B.58D61E40" This document is a Single File Web Page, also known as a Web Archive file. If you are seeing this message, your browser or editor doesn't support Web Archive files. Please download a browser that supports Web Archive, such as Microsoft Internet Explorer. ------=_NextPart_01C99E8B.58D61E40 Content-Location: file:///C:/0D2CD9C9/Racovski.htm Content-Transfer-Encoding: quoted-printable Content-Type: text/html; charset="us-ascii"
Christian Ra=
covski – s-a născut în anul 1877, în
România. Medic, socialist român, de origine
etnică bulgară, unul din liderii Partidului Social-Democrat din
România (P.S.D.R.) până la intrarea României în
Primul Război Mondial, cunoscut în mediile socialiste din
străinătate, după expulzarea sa din România (1907-1910=
).
Reprezenta P.S.D.R. la diverse manifestări internaţionale. Avea
strânse legături cu emigraţia rusă
revoluţionară. În anii 1900-1901 s-a aflat în Rusia, =
unde
a realizat la cererea revistei Znania o lucrare intitulată F=
ranţa
contemporană. Istoria celei de a III-a Republici.
În anul 1912, la 100 de ani de la anexarea
Basarabiei de către Imperiul rus, Ch. Racovski acuza ţarismul rus=
de
„actul mârşav şi fapta
hrăpăreaţă” săvârşită fa#=
5;ă
de Basarabia. Dar mai târziu, când s-a refugiat în Rusia
sovietică, devine un fervent duşman al României, inclusiv
în problema Basarabiei.
Împreună cu unii lideri bolşevici din
Rusia, ce se aflau peste hotare, a fost cooptat de serviciile secrete germa=
ne,
care l-au utilizat în cele mai diferite scopuri. În Român=
ia
el se lansează într-o campanie antirăzboinică de
susţinere a neutralităţii României faţă de
război – cel puţin temporar – poziţie, desigur,
favorabilă Austro-Ungariei şi Germaniei. A fost suspectat de
trădare de către autorităţile române şi ares=
tat
după intrarea României în război, transportat la
Iaşi, unde i s-a fixat domiciliu obligatoriu. În mai 1917, a fost
eliberat de către trupele ruse bolşevizate şi a trecut ilegal
frontiera în Rusia, la Odessa, de unde a plecat la Petrograd,
încadrându-se în mişcarea bolşevică.=
=
[1]=
span>
În viziunea unor istorici, era posibil, dup=
9;
cum au evoluat în continuare evenimentele, ca eliberarea lui Ch. Raco=
vski
din închisoarea de la Iaşi să facă parte dintr-un scen=
ariu
ce viza sovietizarea României încă din primăvara sau =
vara
anului 1917. Câteva aspecte sunt elocvente: în afara
demonstraţiilor de la Iaşi, manifestaţii cu prilejul zilei d=
e =
1 Mai
– ziua muncii, au
loc şi în alte localităţi ale României –
Roman, Bacău, Tecuci, Mărăşeşti, Domneşti etc.
– organizate de către trupele ruseşti bolşevizate
staţionate în zonele respective, urmate, la scurtă vreme, de
acţiuni cu scop propagandistic, îndeosebi difuzarea de manifeste
ruseşti sau româneşti (elaborate de către Comitetul de
Acţiune Social-Democrat Român de la Odessa).[2]=
span>
Ajuns la Odessa, după eliberarea sub presiunea
străzii în mai 1917, Ch. Racovski şi-a început
activitatea în serviciul bolşevicilor. Comitetul de Acţiune Social-Democrat Român de la Odessa =
a
fost constituit la începutul lui iunie 1917, printre iniţiatori
fiind Mihail Gh. Bujor, A. Zalic, Al. Nicolau, Gh. Stroici, I.
Dic-Dicescu. Misiunea declarată a Comitetului a fost: refacerea
mişcării muncitoreşti din România şi
desfăşurarea propagandei revoluţionare pentru schimbarea reg=
imului
politic din ţară. După lovitura de stat din octombrie 1917 d=
in
Rusia, ei pledau pentru declanşarea unei revoluţii în
România şi proclamarea republicii sovietelor, organizarea unor
batalioane revoluţionare care să lupte alături de gărzi=
le
roşii împotriva duşmanilor revoluţiei ruse. Obiectivul
esenţial, nedeclarat însă, era anihilarea României ca
stat suveran, subordonarea ei intereselor Rusiei Sovietice. Prin manifestul
lansat la 17 iunie 1917, se incita populaţia la rebeliune, la distruge=
rea
structurilor Statului român, iar realităţile din Româ=
nia
erau prezentate total deformat. De asemenea, în anii 1917-1918, au fo=
st
tipărite la Odessa unele numere din ziarul antinaţional Lupta,=
interzis
în România. Ostaşii români, în cea mai mare pa=
rte
fiind ţărani, au reuşit să rămână pract=
ic
imuni la ideile bolşevice propagate insistent prin diferite mijloace. =
Un
rol important pentru menţinerea spiritului sănătos l-a avut
însuşi regele Ferdinand, care în martie 1917 a promis
pământ ostaşilor, drept recunoştinţă pentru
participarea lor la războiul de reîntregire. Nu au fost atra#=
1;i
de propaganda bolşevică şi mulţi socialişti
români, ei reuşind să se delimiteze de unele concepţii
extremiste.=
[3]=
span>
După activitatea de la Odessa, ajuns la Petrogra=
d,
Ch. Racovski, iniţial, a fost numit în fruntea Colegiului Suprem
Autonom pentru afacerile ruso-române (ianuarie-februarie 1918). Din
ianuarie 1919, a fost numit în funcţia de Preşedinte al
Consiliului Comisarilor Poporului din Ucraina, considerat a fi persoana cea=
mai
indicată pentru realizarea directivelor Moscovei.[4]=
span>
La Odessa, în ianuarie 1918, Ch. Racovski avea
depline puteri din partea bolşevicilor de la Petrograd, de a face ce va
găsi de cuviinţă în ceea ce priveşte pe româ=
;nii
stabiliţi acolo. În noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1918, au
început arestările în masă ale românilor. Racov=
ski,
la interpelarea delegaţiei Legaţiei române, a răspuns
că ele sunt măsuri de siguranţă şi că, fiind =
de
fapt stare de război î=
;ntre
guvernul bolşevic şi România, el vine în calit=
ate
de revoluţionar român să facă revoluţia în
ţară, să detroneze pe Majestatea sa Regele şi să
răstoarne guvernul oligarhiei române. El şi-a exprimat prof=
unda
mirare de ce la Odessa Consulatul General al României continuă
să funcţioneze, în timp ce Legaţia de la Petrograd se =
afla
în Suedia.
Consulul General al României de la Odessa, Ion
Grecianu, raporta mai târziu despre închiderea Consulatului de =
la
Odessa la 27 ianuarie 1918, la intervenţia lui Ch. Racovski, trimis an=
ume
în localitate de guvernul Lenin-Troţki, ca preşedinte al un=
ui Colegiu Suprem pentru reglarea chestiu=
nii
Basarabiei şi conflictului cu România. Imediat după
sosirea sa la Odessa, Ch. Racovski a invitat Rumcerod-ul, autoritate
bolşevică atunci la putere, să rupă orice raporturi cu
Oficiul român, pe care el îl consideră închis, iar
consulul împreună cu personalul său să fie izgoniţ=
;i
sub escortă din Rusia.[5]=
span>
Care au fost intenţiile reale ale lui Ch. Racovski, aflăm dintr-o
telegramă adresată lui Vl. Lenin şi L. Troţki la 28
februarie/13 martie 1918, trimisă de la Odessa, unde se arată sco=
pul
misiunii sale în acel oraş: „de a alunga forţele
române contrarevoluţionare din Basarabia şi de a provoca o
mişcare revoluţionară în România”. Din cau=
za
ofensivei austro-germano-ucrainene a fost nevoit să „se
oprească la jumătatea drumului şi să accepte semnarea unui tratat de pace cu
România, care ne asigură Basarabia”.=
=
[6]=
span>
La 13 decembrie 1918, la numai două
săptămâni de la revenirea regelui, reginei şi a guvern=
ului
la Bucureşti din refugiu de la Iaşi, s-a produs o încercare=
de
insurgenţă, cu incidente grave. Armata a ripostat şi a tras
în manifestanţi, înregistrându-se morţi şi
răniţi. Investigaţiile au arătat că organizatorii =
erau
comunişti aparţinând unor grupuri clandestine. Scopul &icir=
c;n
prima fază: provocarea de dezordini; în faza a doua: preluarea
puterii. Pentru aceasta fusese înfiinţat un Comitet de Acţi=
une
subordonat Rusiei, „ce avea însărcinarea să
acţioneze pentru revoluţie, cu mijloace violente”. Anterior,
fusese declanşată o campanie de propagandă prin manifeste
tipărite la Moscova. Exista un plan de ocupare a gărilor şi
poştei, de întrerupere a curentului electric şi a apei.
Executorii revoltei au sunt coordonaţi de Ch. Racovski, căruia i =
se
trimit rapoarte, i se cer sfaturi, emisari şi bani. El face
încă figură de lider necontestat al mişcării
socialiste din România, autoritatea lui datorându-se poziţ=
iei
pe care o ocupă în anturajul lui Vl. Lenin şi L. Troţk=
i.=
=
[7]=
span>
Christian Racovski a avut un rol important în
organizarea mişcării bolşevice din Basarabia, care era destu=
l de
anemică şi dezorganizată. La sfârşitul lui ianuar=
ie
1919, el a fost desemnat conducător al bolşevicilor din Ucraina,
numire deloc întâmplătoare. Panait Istrate ne prezintă
caracterizarea făcută de către Boris Suvarin referitor la
personalitatea lui Ch. Racovski şi numirea lui in acest post: „L=
enin
vroia să taie în carne vie. Maestru în a folosi diferitele
competenţe, de a pune omul potrivit la locul potrivit, el declară
anturajului său: în Ucraina este nevoie de un om care să nu=
fie
nici rus, dar nici ucrainean, care să nu fie nici bolşevic, nici
menşevic, nici socialist revoluţionar, nici borotbist, nici
maximalist, nici bundovist, nici sionist, nici..., nici..., nici...;
există un asemenea om, acesta era Racovski. Misiunea lui Racovski, foa=
rte
repede cooptat în organele supreme ale statului sovietic, în
Comitetul Central şi Comitetul Suprem al Internaţionalei Comunist=
e,
era de a realiza în Ucraina linia politică a Kremlinului”.=
=
=
[8]=
span>
Între 2 şi 6 martie 1919, la Petrograd, are
loc congresul de constituire a Komintern-ului. Printre semnat=
arii
invitaţiei a delegaţilor la congres, alături de Vl. Lenin
şi L. Troţki, era şi Ch. Racovski. La această
întrunire, el a avut unul din rolurile cheie: a determinat
întemeierea Komintern-ului atât prin discursul
său, cât şi prin moţiunea propusă congresului,
redactată împreună cu Vl. Lenin şi L. Troţki.=
=
[9]=
span>
Prima decizie a Komintern-ului a fost
înfiinţarea unui birou al organizaţiei în sud, î=
;n
Ucraina, sub conducerea lui Ch. Racovski, care prezida şi guvernul
bolşevic ucrainean. Aici se afla zona cea mai fierbinte a războiu=
lui
civil. Pentru Vl. Lenin, Ucraina era bastionul vestic, poarta spre occident
şi Balcani. Fapt care indică şi importanţa poziţiei
lui Ch. Racovski, în anii 1918-1919, în conducerea
bolşevică din Rusia sovietică.[10]<=
/span>
Aşadar, la Kiev, începând din martie
1919, la iniţiativa lui Ch. Racovski se înfiinţează un=
Birou al C.C. al P.C. (b=
) din
Ucraina, care dirija acţiunile în spatele frontului. Mai
târziu se înfiinţează o secţie a C.C. al P.C.(b)=
din
Ucraina, care coordona activitatea agenţilor sovietici peste hotare. De
asemenea, a fost creat un birou pe lângă conducerea de partid din
Ucraina care dirija organizaţiile ilegale şi agenţii
trimişi în Basarabia şi Bucovina. În Rusia şi
Ucraina locuiau mulţi basarabeni de diverse etnii, refugiaţi
după Unirea Basarabiei cu România (1918), care au aderat apoi la
bolşevism. Aşa se explică faptul că, la 19 martie 1919,=
la
Kiev, discutându-se bugetul comitetelor judeţene de partid ş=
;i
al comitetelor militar-revoluţionare din Ucraina, s-a precizat că
scopul urmărit era de a organiza basarabenii aflaţi în
stânga Nistrului, neîncadraţi până în acel
moment în organizaţii sau detaşamente militare. Pentru acti=
vitatea
acestui Birou a fost alocată suma de 358.000 de ruble.
Deci, o serie de oameni urmau să fie
pregătiţi pentru a fi trimişi în Basarabia şi a l=
ua
parte la acţiuni subversive împotriva Statului român, ei
cunoscând bine situaţia din regiune, locurile, oamenii. Aceast=
259;
tactică a fost adoptată în urma descoperirii de către
poliţia română, în anul 1918, a numeroşi agen=
55;i
bolşevici veniţi de peste Nistru, străini de Basarabia.
Despre pregătirea basarabenilor din stânga
Nistrului pentru acţiuni subversive în Basarabia, Vladimir
Antonov-Ovseenko, comandantul trupelor bolşevice din stânga
Nistrului, consemna: „Biroul Basarabean a numărat pe malul
stâng al Nistrului peste 40.000 de răsculaţi, care s-au
înscris în diferite detaşamente. În Moghilev-Podolsk=
se
formase un fel de Stat Major al I Brigăzi Basarabene, la dispoziţ=
ia
căruia se aflau 16 organizatori trimişi de la Moscova de Biroul
Basarabean. Un alt punct de organizare a fost propus la Golta (Balta –=
; n.a.)
unde opera detaşamentul lui Tcacenco”. Biroul Basarabean insista
asupra creării unei armate basarabene, de organizarea căreia treb=
uia
să se ocupe un birou special. După ce la Kiev au fost prezentate
planurile Biroului Basarabean, Comitetul bolşevic ucrainean a dat ordi=
n ca
să fie desemnaţi unii specialişti militari pentru a organiza=
pe
răsculaţii basarabeni, care se aflau în stânga Nistru=
lui
în unităţi militare şi să asigure aprovizionarea =
lor.
Printre cei desemnaţi în acest scop, la 25 martie 1919, Vladimir
Antonov-Ovseenko nominalizează pe următorii: Vinokur, Iarovoi, Semion
Bantke, Zonis, Ciarov, Ivanov, Dolgaci. Conform bugetului
aprobat de conducerea bolşevică de la Harkov, au fost alocate
3.000.000 de ruble, iar responsabilii de organizare au fost
înzestraţi cu hărţi şi literatură pentru
propagandă. S-au dat indicaţii ca să fie luaţi la
evidenţă toţi cei apţi pentru serviciul militar, care se
aflau în Elizavetgrad, Novoukrainka, Balta, Voznesensk, Birzula,
Slobodka, chiar şi Ekaterinoslav. Intenţiile lor erau de a crea
unităţi speciale, formate numai din basarabeni, pregătiţ=
;i
să lupte pentru „eliberarea” ei.[11]<=
/span>
Evenimentele bolşevice din Ungaria, din martie 1=
919,
conduse de Bella Kun,[12]<=
/span>
au favorizat declanşarea acţiunilor sovietice în direcţ=
;ia
României. În aprilie 1919, trupele Armatei roşii, conduse =
de
Vl. Antonov-Ovseenko, au început dislocarea unităţilor cu
scopul de a pregăti un atac împotriva României care, &icir=
c;n
opinia liderilor bolşevici, a atacat Ungaria. Ofensiva în
direcţia României însemna, totodată, şi acordarea
unui ajutor militar revoluţiei din Ungaria. Scopurile agresive sovieti=
ce
contra Statului român au fost specificate de Vl. Lenin la 16 aprilie
1919. Luând cuvântul la o Conferinţă a feroviarilor, =
el
declara: „după ce a fost curăţită Ucraina de trup=
ele
petliuriste, oştirile Armatei Roşii vor înainta spre
Basarabia”.[13]
În manifestul lansat în acele zile de Gru=
pul
comunist român de la Odessa, scopul acţiunii era formulat astfel:
„Prin înaintarea armatei de muncitori şi ţărani
ruşi spre graniţele Basarabiei, iar pe de altă parte prin
neînţelegerea ivită între guvernul muncitoresc al
Ungariei şi clasa stăpănitoare română, izbucnirea
revoluţiei muncitorilor şi ţăranilor în Româ=
;nia
este o chestiune de zile... Armata Sovietelor de muncitori şi
ţărani ruşi, care deţine acum puterea în toat=
9;
Rusia, aşteaptă sprijinul muncitorilor şi soldaţilor
români aflători aici în războiul pe care această
armată l-a început împotriva clicii de ciocoi,
bogătaşi şi a tuturor vânduţilor lor, care
stăpânesc acum ţara românească. Ea
aşteaptă cu nerăbdare acest sprijin firesc pentru eliberarea
poporului român...”.
Regimul bolşevic de la Budapesta prezenta un
însemnat pericol la graniţa de vest a României. Asemenea
pericol exista şi la graniţa de est a României. Joncţi=
unea
celor două armate roşii (rusă şi ungară) era
vitală pentru supravieţuirea lor şi total nefastă pentru
România. Lenin găsea noua conjunctură favorabilă pentru
exportul revoluţiei, iar Ch. Racovski nu renunţase la ideea unei
străpungeri prin România spre Balcani şi nici la cea a unui
regim bolşevic la Bucureşti, cu el în frunte, astfel că
unica soluţie pentru guvernul de la Bucureşti era de a riposta
acţiunilor militare de la Budapesta şi a rezista pe Nistru î=
;n
faţa hoardelor bolşevice ruse.[14]<=
/span>
În timp ce unităţile române#=
1;ti
înaintau spre Budapesta (în urma intervenţiei militare
în Transilvania a bolşevicilor maghiari), iar regimul lui Bella =
Kun
era grav ameninţat, pentru a salva întru-un fel situaţia, la
insistenţa lui Ch. Racovski, la 1 mai 1919, guvernul R.S.S. Federative
Ruse şi cel al R.S.S. Ucrainene, au trimis guvernului român o
„notă” prin care cereau „evacuarea imediată a
Basarabiei de către trupele române”, iar la 2 mai 1919,
guvernul Ucrainei cerea evacuarea Bucovinei (în 24 de ore) motiv&acir=
c;nd
solicitarea în felul următor: „clasa muncitoare a Ucrainei=
nu
poate admite ca între Ucraina sovietică şi Ungaria
sovietică, Bucovina să rămână ocupată (de
România – =
n.a.)”. În această „notă”, se aduceau
în spijinul afirmaţiilor de mai sus, şi unele ştiri din
ziarele din Odessa, despre „răscoala” de la Hotin din ianuarie 1919, despre faptul că populaţia din
Basarabia nu ar fi fost de acord=
cu
administraţia românească, cerând (sic!) retragerea trupelor române din
teritoriul dintre Nistru şi Prut. Christian Racovski şi-a lă=
sat
amprenta asupra conţinutului „notei”.
Evoluţia evenimentelor de pe teritoriul Ucrainei,
acţiunile armatei lui Denikin, rebeliunile unor atamani care nu au dor=
it
să execute ordinele de a începe atacul împotriva
României, precum şi contraofensiva română în Un=
garia,
au contribuit la eşuarea planurilor de joncţiune a armatelor
roşii rusă şi ungară. Planurile de ajutorare a
revoluţiei din Ungaria au fost pentru moment irealizabile, ele fiind m=
ai
mult o aventură decât o posibilitate reală, dar acestea n-au
influenţat politica agresivă sovietică mascată sub lozi=
nca
revoluţiei mondiale.[15]<=
/span>
După acest eşec, Bella Kun s-a plâns
direct lui Vl. Lenin de Ch. Racovski, găsit vinovat că nu i-a ven=
it
în ajutor.[16]
La sfârşitul lui aprilie şi
începutul lui mai 1919, Ch. Racovski a susţinut ideea
creării pe malul stâng al Nistrului a Republicii Sovietice
Basarabene. De altfel, Ch. Racovski, care cunoştea foarte bine nu numai
realităţile româneşti, dar şi starea de spirit a =
românilor
şi resentimentele lor faţă de Rusia imperială şi
continuatorii săi, propunea la începutul lui mai 1919 ca
operaţiunile în Basarabia şi Bucovina să fie realizate=
ca
o demonstraţie politică, urmată de un atac al Armatei ro#=
1;ii
în dreapta Nistrului. României şi statelor aliate urma s=
259;
li se trimită o „notă”, în care să se moti=
veze
acţiunea prin conţinutul aşa-zisului tratat ruso-român=
din
5 martie 1918. El considera aşa-zisul tratat drept un argument convena=
bil
pentru acţiuni militare împotriva românilor „primul =
pas
fiind Basarabia, de fapt se urmărea răsturnarea burgheziei
române şi peste trupul ei să ne unim cu Ungaria”.
În continuare el vorbea despre ofensiva împotriva românil=
or
pe care „o pregătim folosind, în primul rând, elemen=
tele
internaţionale şi basarabene în aşa fel înc&acir=
c;t
să nu fie în defavoarea indicaţiilor lui Vl. Lenin. Eu pers=
onal
socot că operaţiile noastre în Basarabia şi Bucovina le
vom face sub firmă locală, fără să ne
afişăm”. Un guvern basarabean era deja creat la Odessa, iar
componenţa lui urma să fie discutată de curând.
Într-adevăr, la 5 mai 1919, la Odessa, a f=
ost
format primul guvern provizoriu basarabean al muncitorilor şi
ţăranilor în frunte cu Ivan Krivorukov. Chiar aşa
fantomatică cum era, R.S.S. Basarabeană a dispărut de pe are=
na
politică în august sau începutul lui septembrie 1919,
când unităţile Armatei roşii au fost silite să se
retragă din stânga Nistrului, iar guvernul provizoriu a
încetat, practic, să mai existe. Au fost nişte iluzii ce s-=
au
spulberat în urma acţiunilor Armatei române contra Republi=
cii
Sfaturilor din Ungaria, precum şi a ofensivei lui Denikin în
Ucraina.
Istoricul Michail Bruhis afirmă că,
apariţia acestui guvern „făcea parte din planurile Rusiei
sovietice şi Ucrainei sovietice de a recuceri cu ajutorul forţei
Basarabia, sub pretextul unui ajutor acordat Republicii Sfaturilor din Unga=
ria,
iar în cazul unei reuşite să impună aşa-zisul guv=
ern
provizoriu al Basarabiei”. Deoarece intenţiile lor nu s-au reali=
zat,
acest guvern a dispărut foarte repede din vizorul propagandei
bolşevice. Racovski a recurs la toate metodele posibile şi imposi=
bile
pentru declanşarea unei revoluţii în România, a
încercat să convingă conducerea de la Moscova de necesitatea
acordării unui ajutor armatei lui Bella Kun din Ungaria, pentru realiz=
area
planurilor sale. Scenariul după care s-au desfăşurat
evenimentele la Odessa nu era ceva nou, caracteristic numai pentru acest ca=
z,
el a fost aplicat în toate teritoriile ce s-au separat de Rusia ş=
;i
au format state naţionale. Vl. Lenin, deşi dorea realizarea revoluţiei mondiale şi
crearea Imperiului mondial sovietic, era precaut în privinţa mod=
ului
de realizare a acestui deziderat. Guvernul provizoriu basarabean creat la
Odessa în mai 1919, fiind constituit în afara hotarelor Basarab=
iei,
nu a fost bine văzut de conducerea bolşevică din Rusia. Docu=
mentele
de arhivă demonstrează interesul Moscovei pentru noua
organizaţie creată în martie 1919 – Internaţionala
Comunistă – prin care se puteau susţine grupurile
comuniste din România, având misiunea să declanşeze
revoluţia bolşevică din interior, iar guvernele-fantomă
erau rupte de realităţile din ţară. După cum
menţionează şi unii autori, Vl. Lenin nu făcea în
acel moment deosebire între români şi moldoveni, de aceea =
nici
nu ar fi acceptat ideea creării unui stat separat pentru populaţia
din Basarabia. La Moscova, conducerea bolşevică spera să
declanşeze cât mai curând în România
revoluţia proletară şi să instaureze dictatura
proletariatului, care în viziunea lui Ch. Racovski s-ar fi putut prod=
uce
în viitorul apropiat. Pe de altă parte, Ch. Racovski a creat ace=
st
guvern-marionetă, fără a ţine cont de activitatea
agenţilor cunoscători ai atmosferei din Basarabia, iar în c=
azul
unei reuşite dorea să impună celor din ţară persoa=
na
sa de încredere, Mihail Gh. Bujor şi să controleze
situaţia. Guvernul era format din persoane ce nu reprezentau interesele
populaţiei din Basarabia, nici a celei din stânga Nistrului.
În urma ripostei date de Armata român=
9;,
care a supus malul stâng al Nistrului unui tir de artilerie,
guvernul-fantomă s-a retras într-un tren blindat, care circula
între Tiraspol, Razdelnaia şi Birzula, apoi s-a refugiat la Kiev,
dar a avut parte de o primire foarte rezervată din partea conducerii
bolşevice a Ucrainei, în special din partea lui Ch. Racovski,
în viziunea căruia misiunea acestui guvern era de a fi cât=
mai
aproape de Basarabia. Între Ch. Racovski şi guvernul basarabean a
avut loc o dispută din cauza unor divergenţe, datorită
cărora guvernul s-a întors la Birzula, dispărând din
vizorul liderilor bolşevici<=
b> din
Ucraina. După unele informaţii, membrii guvernului au fost
arestaţi, sau de armatele conduse de Petliura, sau de coloniştii
ucraineni. Se vehicula şi posibilitatea capturării lor de că=
tre
armatele albe.
Istoricii Anton Moraru şi Ion Negrei
menţionează: „câteva luni (1 mai-12 octombrie 1919) s=
-a
plimbat prin Transnistria aşa-numitul «guvern al Basarabiei&raqu=
o;,
constituit din agenţi secreţi bolşevici (inclusiv Ivan
Krivorukov, Ivan Vizgrada, etc.). După ce au furat şi irosit peste
6.700.000 ruble ruseşti, aceşti spioni au trecut la alte servicii.
Aşa-numitul «guvern al Basarabiei» a fost, precum se vede,=
o
creatură a serviciului de spionaj sovietic”.=
[17]<=
/span>
Christian Racovski a reprezentat România la
Conferinţa de la Moscova de constituire a Komintern-ului
(martie 1919). S-a autoales ca delegat al Federaţiei Socialiste Balcan=
ice,
din partea Partidului Socialist-Comunist Român, inexistent la acea
dată. Mandatul lui a fost contestat de observatorii sârb şi
grec, ei negându-i dreptul de a reprezenta partidele Federaţiei
Balcanice. Astfel, el a rămas să reprezinte doar Partidul Comunist
Bulgar şi Partidul Comunist Român, după cum apare în
documentele Conferinţei.
Racovski a prezentat dorinţa drept realitate:
„partidul socialist român s-a dezvoltat treptat în comuni=
st
şi în concordanţă cu aceasta, s-a intitulat
comunist”. Era o minciună care, însă, l-a ajutat s=
59;
se afirme în rolul asumat. Totodată, a făcut unele
declaraţii nefondate despre situaţia din România unde, &ici=
rc;n
viziunea lui, existau condiţii favorabile pentru declanşarea
revoluţiei. În faţa delegaţilor prezenţi la
Conferinţă, el declara: „deşi nu este posibil de
prevăzut precis momentul iniţial, totuşi nu există nici=
o
îndoială că şi în România evenimentele
evoluează cu claritate în direcţia
revoluţionară”.[18]<=
/span>
Este unul dintre cei mai fervenţi promotori ai
politicii oficiale şi neoficiale agresive a Rusiei sovietice
împotriva României, obiectivul urmărit de el fiind reanexa=
rea
Basarabiei. Odată cu eliminarea lui L. Troţkii de către I.
Stalin din organele de conducere, Ch. Racovski cade în dizgraţie=
,=
[19]<=
/span>
căci era considerat secundant al lui Troţki. Iar principalul
reproş al rivalilor lui a fost căderea guvernului lui Bella Kun.=
[20]<=
/span>
În 1922, participă la Conferinţa
economică internaţională de la Genova, ca adjunct al ministr=
ului
de Externe Cicerin. În 1923, a fost trimis ambasador la Londra, apoi =
la
Paris (1925-1927), numire care în realitate reprezenta o destituire.
În toamna anului 1927, după ce a fost rechemat de la Paris, este
exclus din C.C. al P.C.U.S. şi exilat în Astrahan. Devine unul
dintre liderii opoziţiei anti-staliniste şi scrie mai multe
cărţi (printre care Bolile profesionale ale puterii în
U.R.S.S., în 1928, apoi un volum despre Saint Simon, evocări=
ale
liderilor cunoscuţi personal de el: F. Engels, Vl. Lenin, Roza Luxembu=
rg,
Jules Guesde, Jean Jaurès, Kautski, Liebnecht, Troţki, o istori=
e a
revoltei bolşevice din Ucraina, etc.). De la Astrahan este mutat la
Saratov, unde îl găseşte ziaristul american Louis Fischer, =
care
va nota: „Oamenii îl salutau deferenţi, pentru că ace=
st
criminal politic era cel mai cunoscut şi respectat locuitor”.
Între 1919 şi 1934, locuieşte la Barnaul, unde este şi=
mai
izolat în adâncurile Siberiei. Însă, este anchetat
şi percheziţionat frecvent.
După alţi camarazi – Radek, Kamenev,
Zinoviev –, care îşi recunosc „greşelile”
şi îşi declară ataşamentul faţă de poli=
tica
lui Stalin, o face şi Ch. Racovski, ultimul, în februarie 1934.
Aceasta i-a permis să se reîntoarcă la Moscova, ocupâ=
nd
chiar şi funcţia de ministru adjunct al
Sănătăţii. Cu toate acestea, în ianuarie 1937 est=
e arestat
şi anchetat la Lubianka. Acolo, bătut şi torturat,
recunoaşte că a făcut spionaj împotriva U.R.S.S. ş=
;i
că a activat împotriva lui I. Stalin. În martie 1938,
începe procesul împotriva lui, unde recunoaşte toate
acuzaţiile. Deşi avea 65 de ani, a fost condamnat la 20 de ani de
detenţie.
La 11 septembrie 1941, în urma deciziei lui I.
Stalin, ca toţi supravieţuitorii proceselor politice să fie
ucişi, Ch. Racovski este executat la închisoarea Oriol, iar trup=
ul
lui, rupt în bucăţi, a fost aruncat în pădurea d=
in
apropiere.[21]
[7]=
span>.
[9]=
span>. S. Tă=
nase, Cristian
Racovski, p. 68.
[10]<=
/span>. Ibidem.
[11]<=
/span>. L. Rotari,=
Mişcarea subversivă din Basa=
rabia
în anii 1918-1924, pp. 117-122.
[12]<=
/span>. Bella Kun =
era
fiul unui notar din Transilvania, unde avea toate rudele. Fusese prizonier =
la
ruşi, când trecuse la bolşevism. A participat la lovitura
bolşevică din 7 noiembrie 1917 din Rusia. Este instruit la
[13]<=
/span>. L. Rotari,=
Mişcarea subversivă din Basa=
rabia
în anii 1918-1924, pp. 117-122.
[14]<=
/span>. S. Tă=
nase, Cristian
Racovski, pp. 68-69.
[15]<=
/span>. L. Rotari,=
Mişcarea subversivă din Basa=
rabia
în anii 1918-1924, pp. 117-122.
[16]<=
/span>. S. Tă=
nase, Cristian
Racovski, pp. 68-69.
[17]<=
/span>. L. Rotari,=
Mişcarea subversivă din Basa=
rabia
în anii 1918-1924, pp. 122-126.
[18]<=
/span>. Ibidem, pp.
139-145.
[19]<=
/span>. Ibidem, pp.
39-40.
[20]<=
/span>. S. Tă=
nase, Cristian
Racovski, p. 72.
[21]<=
/span>. Ibidem.