R.A.S.S. Moldovenească (1924-1940).
Privire
sinoptică.
„Statalitatea moldovenească” de pe malul stâng al Nistrului
datează cu anul 1924. Atunci, la 12 octombrie, în cadrul Ucrainei
Sovietice a fost creată Republica Autonomă Sovietică
Socialistă Moldovenească (R.A.S.S.M.), a cărei misiunea
principală a fost „exportul revoluţiei în Basarabia,
România şi mai departe în Balcani”. Anume această misiune
importantă a determinat formarea republicii autonome şi nu a unui
district autonom, care nu putea avea constituţie proprie. În lipsa
unei constituţii, nu se putea vorbi de statalitate moldovenească
în stânga Nistrului, ceea ce era extrem de important pentru
expansiunea regimului comunist în Balcani.[1]
Crearea R.A.S.S.M.[2]
urma o tendinţă generală din Uniunea Sovietică a acelor
timpuri, de creare a autonomiilor teritoriale şi acordarea unor drepturi
culturale pentru diferite naţionalităţi. Prin crearea
R.A.S.S.M., Kremlinul a sperat să încurajeze iredentismul
pro-sovietic în Basarabia şi să-şi sporească
influenţa în România, ceea ce nu a realizat decât
în 1940, prin ameninţarea aplicării forţei armate.
Capitala tinerii republici autonome a fost fixată la Balta, iar din
1928, a fost mutată la Tiraspol, cu graniţa vestică fixată
declarativ pe râul Prut. La Birzula, în aprilie 1925, Congresul
Pan-Moldovenesc a fixat graniţele şi Constituţia
recunoscută de ucraineni la 10 mai.
Iniţial, R.A.S.S.M. a fost constituită din raioanele Camenca
şi Veliko-Kosniţki din gubernia Podolia, raioanele
Ananiev, Birzula, Crutîi, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbniţa,
Slobozia, Stavrov şi Tiraspol din gubernia Odessa, precum şi
dintr-o parte a raioanelor Valea-Hoţului şi Balta (satele
Pasiţel, Ghidirim, Baital). La începutul lunii decembrie 1924, a
fost adăugat şi restul raionului Balta, cu oraşul
omonim şi satele Grădiniţa şi Iaschi. Republica
avea o suprafaţa de 8,100 km2 şi includea 11 raioane. Ulterior, teritoriul s-a reorganizat în
14 raioane.
La 29 septembrie 1926, Comitetul Executiv Central al Ucrainei, a adoptat
hotărârea Cu privire la reglementarea
hotarului de stat al Republicii Autonome Sovietice Socialiste
Moldoveneşti. Timp de 2 ani de zile teritoriul R.A.S.S.M. s-a
mărit cu aproximativ 2.000 de km2 (cu circa 23,7%),
ajungând la 8.429 km2, iar numărul populaţiei a
crescut cu 153.000 (26,7%), constituind 572.000 de persoane. În
rezultatul măririi teritoriului şi a numărului populaţiei,
cota românilor-moldoveni din R.A.S.S.M. a scăzut la 30%. De
menţionat este că, graniţele tinerei republici erau privite de
către autorităţile de la Moscova şi de cele ale Ucrainei,
ca fiind administrative şi nu de stat.[3]
În 1934, suprafaţa R.A.S.S.M. era de 8.434 km2
şi o populaţie de 615.500 de locuitori, din care 80% erau români-moldovenia
cuprindea raioanele: Balta, Birzula, Camenca, Crut, Dubăsari, Grigoriopol,
Ananiev, Ocna Roşie, Râbniţa, Slobozia, Tiraspol.[4]
Conform recensământului sovietic din 1926, populaţia
R.A.S.S. Moldoveneşti era de 572.339 de persoane, din care 172.419 erau români
(30,1%) (66,87% din totalul de 257,8 mii români câţi locuiau
atunci în Ucraina),
277.515 ucraineni
(48,5%), 48.868 ruşi
(8,54%), 48.564 evrei
(8,49%).[5]
R.A.S.S.M. a avut o viaţă scurtă – doar de 16 ani,
până la 2 august 1940, când prin unirea unei părţi a
ei cu partea cea mai mare a anexatei Basarabii, s-a format Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.).[6]
Înainte de 28 iunie 1940 (anexarea de către Uniunea
Sovietică a Basarabiei şi nordului Bucovinei) şi în zilele
următoare, se vorbea despre unirea teritoriilor dintre Prut şi Nistru
cu R.A.S.S.M. Agenţia RATAU transmitea din Balta despre mitingul de
susţinere a ,,întrunirii poporului basarabean cu poporul R.A.S.S.M.”.
Ecourile intenţiei C.C. al P.C. al U.R.S.S. din 11 iunie 1940, se
regăsesc în paginile Moldovei
Socialiste din 13 iulie 1940: ,,cu mare bucurie am aflat noi că
Sovietul Comisarilor Poporului şi C.C. al P.C. Unional au susţinut
rugămintea organizatorilor Moldovei şi au intrat cu propunere
în Sovietul Suprem al U.R.S.S. de a întruni locuitorimea Basarabiei
cu locuitorimea R.A.S.S.M. şi organiza Republica Confederativă S.S.M.”.
Pentru formarea noii republici unionale (R.S.S.M.), Kremlinul a comandat un
studiu, care urma să ţină cont de considerentele etnice,
istorice, economice, etc. Un asemenea raport a fost prezentat la 15 iulie 1940
şi propunea cedarea către Ucraina a judeţului basarabean Hotin
(împreună cu Cernăuţiul), iar din R.A.S.S.M. să se cedeze
Ucrainei doar raioanele Balta şi Pesciana. Viitoarea Moldovă urma
să aibă 5 regiuni: Bălţi, Chişinău, Bender,
Akkerman şi Tiraspol, cu raioanele: Ananiev, Valea Hoţului, Grigoriopol,
Dubăsari, Camenca, Codâma, Kotovsc, Ocna Roşie,
Râbniţa, Slobozia, Tiraspol şi Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar
fi avut 518.385 de locuitori.
Conducerea fostei R.A.S.S.M. propunea cedarea către Ucraina, pe
lângă nordul Bucovinei, a Hotinului, Ceţătii Albe şi
Chiliei, iar de la est de Nistru, să fie cedate doar raioanele
Codâma, Balta şi Pesciana.
Kievul însă, prin preşedintele Sovietului Suprem al
Ucrainei, M. Greciuha, cerea la 22 iulie 1940, ca Ucrainei să-i
revină, pe lângă nordul Bucovinei, Hotin, Akkermann, Chilia
şi Ismailul, Bolgradul şi opt raioane ale R.A.S.S.M. (Codâma,
Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hoţului, Ocna Roşie, Cerneansc,
Kotovsk).
La 2 august 1940, Sovietul Suprem al U.R.S.S. a adoptat legea formării
R.S.S.M. în varianta teritorială propusă de Ucraina.
La 10 mai 1941, au fost respinse demersurile cetăţenilor din
următoarele localităţi transnistriene, de a trece din
componenţa Ucrainei în componenţa R.S.S.M.: Timcov (raionul
Codâma) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche (raionul Kotovsc),
Grebenichi şi Slaveano-Serbca (raionul Grosu). Li s-a dat curs
solicitărilor venite de la locuitorii satelor Doroţcaia Nouă
şi Sadovo (raionul Ocna Rosie). Foarte multe localităţi
româneşti din fosta R.A.S.S.M., au fost trecute în
componenţa Ucrainei – Lunga, Hârtop, Visterniceni, Borş,
Dabija, Carleşti, Şerpa, Culmea Veche şi Nouă (raionul
Bârzu); Valea Hoţului, Tocila, Grecu, Perişori, Handrabura,
Şalpani (raionul Nani); Păsat, Holmu, Pârlita,
Păsăţel, Mironi, Bănzari, Bursuci, Moşneanca,
Raculova, Herbina (raionul Balta), Budăi, Buza, Strâmba,
Broşteni, Slobozia, Buchet, Timcău, Ploţi, Şerbi (raionul
Crutâi); Ocna Roşie, Clăveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia,
Coşari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubău, Ţâbuleanca,
Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta,
Mălăieşti, Ilie, Brânza, Untilovca, Găvănosu
(raionul Ocna Roşie). Multe din numele româneşti vor fi
schimbate: Bârzu în Kotovsk, Mărculeni în Dimovka,
Voloşca în Pisariovka, Întunecata în Svetloe, Nani
în Ananiev, Vrabie în Vradievka, Valea Hoţului în
Dolinskoie, Mălai în Karataevka, Urâta în Elenovka, etc.[7]
[1]. О. С. Галущенко, Этнический состав
населения Молдавской АССР (1924-1940 гг.), în Русская Цивилизация. Информационно-аналитический и
энциклопедический портал, 11 octombrie 2007, http://www.rustrana.ru/print.php?nid=6481
[2]. Există
o versiune mai puţin cunoscută privind crearea R.A.S.S.M., care spune
că, republica autonomă moldovenească a fost creată pentru
legitimarea unui stat în stat al lui Grigorii Kotovski. Acesta a ajuns
în Ucraina la mijlocul anului 1921, spre sfârşitul
Războiului civil. Acolo a coordonat acţiunile bolşevice de
represiune. Însă, în anul 1922, când s-a decretat Noua
Politică Economică, a început „să convertească
puterea în bani”. În scurt timp, a devenit un adevărat
proprietar de sclavi, instituind un sistem de producţie bazat pe
muncă neremunerată, care se ocupa de agricultură şi
creşterea animalelor. În raionul Uman, Kotovski a luat în
arendă întreprinderile de producere a zahărului, a construit 23
de mori, controla comerţul cu carne, producea bere,
încălţăminte, haine, etc. Teoretic, toată
producţia mergea spre înzestrarea armatei, dar în realitate,
circulaţia banilor şi a mărfurilor produse de „armata de
producţie” a lui Kotovski, nu era de nimeni controlată. Aşa a
luat fiinţă „Republica Kotovia”, unde Kotovski domnea plenar. Anume
pentru legitimarea puterii sale şi a „republicii”, Kotovski, cu sprijinul
lui Mihail Frunze, a convins Kremlinul să accepte ideea creării unei
republicii autonome moldoveneşti. Kotovski personal a trasat hotarele noii
republici şi a făcut propagandă în sânul
ţăranilor moldoveni transnistrieni, pentru obţinerea autonomiei
în cadrul Ucrainei Sovietice (Е. Замура, Будет ли похоронен Котовский?,
http://baza.md/index.php?newsid=295).
Despre Grigorii Kotovski, vezi: P. Moraru, La
hotarul românesc al Europei. Din istoria
Siguranţei Generale în Basarabia (1918-1940). Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti,
2008, pp. Yxc).
[3]. О. С. Галущенко, Этнический состав
населения Молдавской АССР (1924-1940 гг.), în Русская
Цивилизация, http://www.rustrana.ru/print.php?nid=6481
[4]. V. Dolha, Totul despre Transnistria. Episodul IV: un stat românesc între Rusia şi
România Mare, http://ro.altermedia.info/cealalta-romanie/totul-despre-transnistria-iv_2170.html
[6]. О. С. Галущенко, Этнический состав
населения Молдавской АССР (1924-1940 гг.), în Русская Цивилизация, http://www.rustrana.ru/print.php?nid=6481
[7]. V. Dolha, Totul despre Transnistria. Episodul IV: un stat românesc între Rusia şi
România Mare, http://ro.altermedia.info/cealalta-romanie/totul-despre-transnistria-iv_2170.html