Abwehrstelle – subdiviziuni ale Abwehr-ului, care desfăşurau activităţi informative şi contrainformative în fiecare district militar al Armatei germane. Toate abwehrstelle se subordonau direct secţiei Abwehr-Străinătate şi îşi desfăşurau activităţile într-o strânsă colaborare cu secţiile 1C ale districtelor militare, transmiţându-le toate informaţiile obţinute despre statele limitrofe Reich-ului german.

De obicei, un abwehrstelle avea în structura sa două secţii de bază: 1 informaţii şi 2 contrainformaţii. Aceste două secţii, la rândul lor, se împărţeau în referate, ocupându-se de câte un sector strict delimitat de direcţiile prioritare ale secţiilor.

Secţia 1 informaţii culegea date despre forţele armate ale statelor din vecinătatea Germaniei şi toate informaţiile obţinute le trimitea direcţiei Abwehr-Străinătate, precum şi secţiilor 1C ale districtelor militare.

Secţia 2 contrainformaţii îşi desfăşura activitatea în sânul efectivului trupelor germane şi al instituţiilor din districtul militar respectiv. De asemenea, efectua acţiuni contrainformative prin agentură în rândul populaţiei civile şi al prizonierilor din lagăre; trebuia să descopere organele speciale ale inamicului din sectorul său şi să le cerceteze activitatea.

În regiunile de hotar accentul abwehrstelle era pus pe obţinerea informaţiilor, iar în interiorul teritoriului german (şi acel ocupat sau controlat de germani), în special la întreprinderi, se activa mai intens prin referatele contrainformative.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial abwehrstelle acţionau în statele aliate cu Germania, precum şi în teritoriul sovietic ocupat de trupele germane. În teritoriul sovietic aceste organe ale Abwehr-ului se aflau în subordinele comandanţilor militari ai districtelor din spatele frontului şi se ocupau de anihilarea agenturii inamice, combaterea formaţiunilor de partizani, participau la instruirea agenturii destinate organelor Abwehr-ului de pe front.

În teritoriile sovietice ocupate, referatele de bază din cadrul abwehrstelle erau cele de contrainformaţii – 3F (lupta cu agentura inamicului) şi 3C (contraspionaj în rândul populaţiei locale). Pentru o activitate mai bună, abwehrstelle dispunea de birouri locale – Abwehrnebenstelle. De obicei, astfel de subdiviziuni erau înfiinţate în oraşele mari, de importanţă politico-militară şi economică. Erau nişte abwehrstelle în miniatură, cu aceiaşi structură şi aceleaşi misiuni.

Înaintea declanşării operaţiunilor militare de mare amploare, în oraşele mai mici din apropierea graniţei (cu o poziţie geografică favorabilă lansării de agenţi externi), au fost înfiinţate Aussenstelle – filiale ale organelor teritoriale ale Abwehr-ului. Agentura aussenstelle activa informativ şi contrainformativ doar în zonele de frontieră.

În toate garnizoanele militare mai mari, în regiunile cu fortificaţii şi în centrele industriale, Abwehr-ul avea colaboratori de-ai săi – Abwehroffizier –, care simultan erau şi reprezentanţi ai abwehrstelle şi abwehrnebenstelle. Aceştia, desfăşurau de sine stătător activităţi contrainformative în sânul populaţiei locale, în instituţiile militare şi administrative, în întreprinderile industriale.

O altă subdiviziune a Abwehr-ului era Kriegsorganization (organizaţii militare/de război). Constituirea acestora, sub acoperirea diverselor reprezentanţe diplomatice germane din statele aliate sau neutre, a început încă din 1937. Acestea desfăşurau activităţi informative împotriva statelor inamice sau a potenţialelor state inamice Germaniei. Astfel de organizaţii au activat în Finlanda, Suedia, România, Ungaria, Bulgaria, Turcia, Iran, Afganistan, China, Spania, Elveţia, Olanda, Portugalia şi Belgia. În statele aliate Germaniei, kriegsorganization activau cu acceptul serviciilor speciale din aceste state (Finlanda, România, Bulgaria şi Spania). În afara activităţilor informative, aveau misiunea de a servi drept verigă de legătură între Abwehr şi serviciul de informaţii al ţării respective. Pe parcursul războiului, unor kriegsorganization li s-a acordat statut de abwehrstelle. Colaboratorii acestor organe de spionaj erau ofiţeri ai Abwehr-ului, care în aceste ţări activau sub acoperirea de ajutori ai ataşaţilor militari, de vice-consuli, secretari şi personal auxiliar. Iniţial, până la declanşarea celei de-a Doua Conflagraţii Mondiale, un kriegsorganization era alcătuit dintr-un ofiţer al secţiei Abwehr-1 şi un ajutor. După declanşarea campaniei antisovietice, kriegsorganization din România, Bulgaria şi Finlanda au fost completate cu ofiţeri din Abwehr-2 şi Abwehr-3, precum şi cu ofiţeri din fiecare grupă a secţiei Abwehr-1. Aceste completări de efectiv au contribuit la transformarea kriegsorganization în centre înaintate ale Serviciului de Informaţii german de pe frontul de est. Activitatea acestor organe se afla sub controlul şi subordinele directe ale Direcţiei Abwehr-Străinătate.

În campania împotriva Uniunii Sovietice, misiunile acestor kriegsorganization constau în culegerea informaţiilor cu caracter militar şi economic referitoare la U.R.S.S., precum şi în desfăşurarea acţiunilor contrainformative. Aceste sarcini erau executate prin agentură, prin concursul serviciilor speciale ale statelor în care activau, prin interogarea persoanelor care au fost în U.R.S.S ori s-au refugiat din această ţară. Persoanele recrutate ca agenţi-informatori erau în mare parte emigranţi din Rusia ţaristă, membri ale diverselor organizaţii de eliberare naţională, indivizi cu viziuni antisovietice, membri ai formaţiunilor politice de extremă dreaptă.

Pentru obţinerea informaţiilor, agenţii trebuiau să-şi facă cunoştinţe printre colaboratorii diverselor instituţii sovietice şi să exploateze informativ pe cunoscuţii şi rudele lor. O atenţie deosebită era atrasă contactului cu marinarii sovietici, cu persoanele sosite din U.R.S.S. şi care aveau legături acolo. În unele oraşe portuare, kriegsorganization aveau rezidenţe permanente, încadrate cu ofiţeri ai Abwehr-ului sau agenţi de mare încredere. În zonele de frontieră de la graniţa cu statele inamice (spre exemplu, din 1939 la graniţa germano-sovietică) Abwehr-ul avea mici centre informative înaintate –Möldekopfe – care, în baza interogării celor prinşi că au trecut fraudulos frontiera, a chestionării populaţiei locale şi a lansării agenţilor externi, obţineau diverse informaţii despre potenţialul militar inamic de pe frontieră, despre starea de spirit din armată şi a populaţiei din zona de hotar.[1]

Printre organele sus menţionate de informaţii şi contrainformaţii, în Europa Abwehr-ul a dispus de Abwehrstelle Königsberg, Krakau, Bukarest, Wien, Sofia, Ostland, Ukraine, Krim (Crimeea); Marinen Abwehrstelle Krim; Kriegsorganization Finnland, Romänien, Bulgarien, Türkei, Ferne Osten (Extremul Orient); Abwehrnebenstelle Rewal (Tallin), Kowno (Kaunas), Minsk, Kiew, Süden Ukraine; Abwehroffizier-3 de pe lângă Statul Major al Comandamentului spatelui frontului Grupei de Armate Süd-A.

În primăvara anului 1941, în preajma campaniei antisovietice, toate grupurile de armate ale Armatei germane au fost dotate cu câte trei abwehrkommando – de informaţii, diversiune şi contrainformaţii, iar armatele au primit câte trei abwehrgruppen cu acelaşi profil, subordonate abwehrkommando de la grupurile de armate.

Dintre aceste servicii, cele a căror număr începea cu „1”, erau de profil informativ, cele a căror număr începea cu „2” erau de diversiune, iar cele cu „3” – de contrainformaţii. Acestea erau organele de bază de informaţii şi contrainformaţii ale trupelor germane de pe întreg frontul de răsărit.[2]