Geheime StaatPolizei (Gestapo) – (din limba germană – poliţia secretă de stat). A fost înfiinţată în Germania după venirea naziştilor la putere în ianuarie 1933. La 26 aprilie acelaşi an, Hermann Göring (n. 12 ianuarie 1893 – m. 15 octombrie 1946), prim-ministru al Prusiei, a semnat dispoziţia privind înfiinţarea poliţiei secrete de stat din subordinele Ministerului de Interne al Prusiei. Şef al acestei poliţii era însăşi H. Göring, iar funcţia de adjunct a fost dată lui Rudolf Dils (n. 16 decembrie 1900 – m. 18 noiembrie 1957). La 20 aprilie 1934, conducerea Gestapo-ului prusac este încredinţată lui Heinrich Himmler (n. 10 august 1900 – m. 21 mai 1945), care deja avea în subordinele sale întregul aparat al poliţiei politice din Germania. După două zile, H. Himmler l-a numit în postul de adjunct pe Reinchardt Heydrich (n. 7 martie 1904 – m. 4 iunie 1942).

Treptat, importanţa Gestapo-ului a crescut considerabil: la 10 februarie 1936, Göring a semnat o lege, prin care a împuternicit Gestapo-ul cu supravegherea şi cercetarea tuturor activităţilor politice, economice şi sociale ostile autorităţilor Reich-ului, iar la 17 iunie 1936, printr-un decret al cancelarului german Adolf Hitler, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Reich-ului a fost instituit postul de Conducător al S.S. şi şef al poliţiei Reich-ului (reichsführer), pe care l-a ocupat H. Himmler.

În cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Reich-ului a fost înfiinţată Direcţia Generală a Poliţiei Ordinii (condusă de generalul de poliţie Kurt Dalüge (n. 15 septembrie 1897 – m. 23 octombrie 1946) şi Direcţia Generală a Poliţiei de Siguranţă (condusă de gruppenführer-ul R. Heydrich).

În 1939, în rezultatul comasării Direcţiei Generale a Poliţiei de Siguranţă şi a Direcţiei Generale a Serviciului de Siguranţă (S.D.), s-a creat Direcţia Generală a Securităţii Reich-ului (R.S.H.A.). În fruntea noii Direcţii a fost desemnat R. Heydrich, iar după decesul acestuia din 1942, funcţia a fost preluată de Ernst Kaltenbrunner (n. 4 octombrie 1903 – m. 16 octombrie 1946) (postul căruia oficial se numea Şef al poliţiei de securitate şi S.D., iar denumirea Direcţiei R.S.H.A. a fost secretizată).

În august 1943, în urma complicării situaţiei de pe fronturi, care a dus la şubrezirea situaţiei interne din Reich-ul german, A. Hitler l-a numit pe H. Himmler ministru al Afacerilor Interne al Reich-ului şi Împuternicit General al Securităţii Reich-ului.

Către sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Germania erau următoarele servicii poliţieneşti:

1.     Poliţia de Siguranţă (Siherheit Polizei) – Sipo, în care intra:

-   Poliţia Secretă de Stat (Geheime Feldpolizei) – Gestapo;

-   Poliţia Criminală (Kriminalpolizei) – Kripo.

2.     Poliţia Ordinii (Ordnungs Polizei) – Orpo, compusă din:

-   Poliţia Pază a Reich-ului (Schutzpolizei Der Reichs) – Schupo;

-   Poliţia Pază Municipală;

-   Jandarmeria (Gendarmerie);

-   Poliţia Pază Antiincendiară;

-   Poliţia Administrativă;

-   Serviciul Asistenţă Tehnică (Technische Nothilfe).[1]

Poliţia de Siguranţă (Siherheit Polizei) era compusă din Poliţia Secretă de Stat (Gestapo) şi Poliţia Criminală (Kripo). Ambele activau separat, dar într-o strânsă colaborare. Gestapo-ul era organul special de agentură, urmărire şi represiune, care se ocupa de identificarea, reprimarea şi lichidarea tuturor oponenţilor regimului nazist. Represiunile se efectuau în baza datelor culese prin agentură şi filaj, precum şi a datelor primite de la S.D. şi a ordinelor conducerii de stat. Activitatea Gestapo-ului nu era limitată de graniţele Reich-ului, acţiuni operative fiind desfăşurate şi în alte ţări. Arestările şi internările în închisori şi lagărele de concentrare, se efectuau fără a fi necesară permisiunea organelor de judecată sau procuratură. Acestea erau considerate măsuri de prevenire a subminării puterii de stat şi nu puteau fi atacate în instanţele de judecată.

Poliţia Criminală se ocupa de reţinerea şi arestarea criminalilor de drept comun. Până în anul 1943, organele poliţiei criminale s-au aflat în subordine dublă: faţă de inspectorii poliţiei de siguranţă şi S.D., şi organele teritoriale de poliţie. După 1943, Kripo a fost scoasă din subordinele organelor locale de poliţie.

Efectivul Poliţiei de Siguranţă era alcătuit din funcţionari şi angajaţi. Funcţionarii aveau grade speciale militare şi trebuiau să aibă nu mai puţin de 10 ani de activitate în poliţia de pază. Funcţionarii poliţiei de pază când erau transferaţi în Gestapo, trebuiau să urmeze un curs de pregătire la Şcoala berlineză de ofiţeri de poliţie din Scharlottenburg. Efectivul de ofiţeri era alcătuit din absolvenţi ai şcolilor S.S. Întregul corp funcţionăresc al Gestapo şi Kripo se afla sub controlul S.S. şi S.D., cel din urmă supraveghind buna credinţă a funcţionarilor. Avizul favorabil de la S.D. era decisiv atunci când era vorba de avansarea în grad sau în serviciu. Efectivul Gestapo-ului concomitent era şi în serviciul S.S., dar avea uniforma şi însemnele respective. Deseori, pentru conspirativitate, colaboratorii Gestapo şi Kripo, se îmbrăcau în haine civile. Pe lângă legitimaţia de serviciu, aveau jetoane metalice ovale, pe care erau imprimate stema de stat şi denumirea serviciului poliţienesc. Acestea erau prezentate pentru legitimare în timpul reţinerilor sau arestărilor.[2]