CENTRUL de INFORMAŢII H subdiviziune informativă şi contrainformativă mobilă a M.St.Major al Armatei române, care a asigurat fluxul informativ unităţilor române în campania din răsărit, împotriva inamicului sovietic.

După eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei din iulie 1941, continuarea operaţiunilor militare la est de Nistru (începând cu lunile iulie-august 1941) împotriva U.R.S.S., impunea şi un mai mare efort informativ vizând situaţia inamicului din faţa liniei frontului. Acţiunea Centrului de Informaţii B la est de Nistru, în condiţiile creşterii spaţiului geografic ocupat de trupele româno-germane, era insuficientă şi în aceste condiţii s-a impus crearea unui centru mobil de informaţii organ militar, care să însoţească armata de operaţiuni şi s-o asigure cu informaţii necesare.

Astfel, în ziua de 18 iulie 1941, a fost constituit la Botoşani un nou centru de informaţii sub conducerea maiorului Dionisie Bădărău, denumit Centrul de Informaţii H,[1] cunoscut şi sub denumirea de Biroul Lt. Colonel D. Bădărău sau în faza finală a războiului ca Detaşamentul Lt. Colonel D. Bădărău.[2]

Misiunea Centrului H consta în a realiza în limita posibilităţilor de lucru, cererile informative ale Comandamentului Armatei a III-a române pe timpul operaţiunilor militare de la est de Nistru şi a documenta Secţia a II-a a M.C.G., prin rapoarte şi note informative periodice, asupra situaţiei unităţilor Armatei sovietice din faţa Armatei a III-a române: tipul unităţilor şi forţa lor combativă; procedeele de luptă folosite; evoluţia stării de spirit din Armata sovietică; dispoziţiile speciale date de autorităţile sovietice pentru armată şi pentru locuitorii din zonă pe timpul operaţiunilor militare; evoluţia teatrului de operaţiuni de la est de Nistru; starea de spirit a populaţiei şi manifestările ei faţă de Armata română şi germană; efectele propagandei comuniste în armată şi în rândurile populaţiei civile; influenţa pe care o are în sânul Armatei române starea de lucruri găsită la est de Nistru.

Iniţial, Centrul H a fost organul informativ al M.C.G., Secţia a II-a, iar apoi al M.St.Major, Secţia a II-a. Din punct de vedere operativ, Centrul era exclusiv la dispoziţia Comandamentului Armatei a III-a române, singurul în drept a-i cere misiuni informative, şi toate informaţiile obţinute trebuia să le raporteze numai acestui comandament. Datele mai importante şi de interes general se înaintau şi M.C.G., Secţia a II-a (apoi M.St.Major, Secţia a II-a). Deplasarea Centrului se făcea conform ordinelor Armatei a III-a. Din punct de vedere administrativ depindea de Secţia a II-a a M.C.G., iar Comandamentul Armatei a III-a trebuia să-i pună la dispoziţie carburanţii necesari şi să-i acorde toate înlesnirile pentru îndeplinirea misiunilor primite (mijloace de transport suplimentare, foi de drum, local, pază, hărţi, etc.).

Informaţiile pentru M.C.G., Secţia a II-a trebuiau raportate săptămânal (sau atunci când situaţia impunea), prin curier şi numai sub formă de sinteze şi note, iar informaţiile pentru Armata a III-a, prin toate mijloacele posibile şi numai în conformitate cu dispoziţiile acestui comandament.[3]

La 20 iulie 1941, maiorul D. Bădărău şi căpitanul Onisifor Prodan se aflau la Lipnic, jud. Soroca, iar căpitanul Theodor Botezatu (din Centru A, viitor şef de subcentru al Centrului B şi H) la Botoşani.[4] Se desfăşurau ultimele preparative pentru organizarea Centrului H.

La conducerea Centrului, maiorul D. Bădărău era ajutat de căpitanul O. Prodan. Echipa de cercetare se compunea din locotenentul (r.) Sigismund Krjijewski (şef) şi sublocotenentul (r.) Eugen Popovici. Echipa de recrutare a agenturii era alcătuită din funcţionarul civil Frantz Slijewski (şeful echipei), agentul Anton Pavlicovschi (ajutor) şi agenţii Cernei şi Pancenco, la care s-a alăturat apoi şi agentul Daniil Cuşnir. Majoritatea lor au venit de la Centrul de Informaţii A, cu excepţia lui Frantz Slijewski, Daniil Cuşnir şi Anton Pavlicovschi, luaţi de la S.S.I.[5] Registratura era formată dintr-o singură persoană plutonierul (r.) Mihai Niţescu, funcţionar civil, dactilograf, de la Centrul de Informaţii B (aflat iniţial în cadrul S.S.I.). Echipa fotografică avea doi specialişti foto oferiţi tot de S.S.I. Personalul inferior era compus din patru grade inferioare (ordonanţe ale ofiţerilor), doi şoferi, cu toţii de la Centrul de Informaţii A, alţi doi şoferi de la Centrul de Informaţii B şi un şofer de la S.S.I.[6]

Ulterior, după mărirea reţelei informative şi contrainformative a Centrului H prin constituirea subcentrelor informative, numărul colaboratorilor a crescut.

În toată perioada activităţii sale (1941-1944), Centrul H a acţionat continuu atât informativ, cât şi contrainformativ la est de Nistru, ajungând până în Crimeea şi peninsula Taman (acoperind un vast teritoriu prin subcentrele informative pe care le-a creat, conduse de Ştefan Berechet, Roman Biscup, Dumitru Bogos, Theodor M. Botezatu, Grigore Cononovici, Boris Erhan, Boris Manole, Vasile Patriche, Leonida Petrescu, Emil Popp, Onisifor Prodan). Pe tot acest parcurs, a obţinut informaţii importante despre inamic, despre propriile trupe şi cele aliate, precum şi despre populaţia civilă din teritoriile cucerite, fiind în măsură să ţină în permanenţă la curent Armata a III-a şi alte Mari Unităţi române şi germane cu mersul lucrurilor din tabăra adversă de pe front.

În anii 1943-1944, sub presiunea armatelor sovietice, Centrul H s-a retras în permanenţă spre Vest, activând o scurtă perioadă de timp în Transnistria, apoi în Basarabia (în prima jumătate a anului 1944).

După căderea regimului Antonescu şi ieşirea României din războiul antisovietic (23 august 1944), Centrul H, în urma remanierilor de personal, operate în contextul reorientării politico-militare a României, şi-a concentrat efortul informativ şi contrainformativ în Vest, executând misiuni speciale împotriva trupelor germane şi maghiare.



[1]. A.N.R.M., Chşn., Fond 2042, inv. 2, dosar 4, fila 29.

[2]. La fel şi subcentrele, erau cunoscute şi sub denumirea de Biroul(numele ofiţerului ce-l conducea) sau Subdetaşamentul(numele ofiţerului ce-l conducea).

[3]. Ibidem, filele 29-30, 33.

[4]. Ibidem, fila 18.

[5]. Ibidem, dosar 7, fila 147. Ibidem, Fond 706, inv. 2, dosar 18, filele 64-66.

[6]. Ibidem, Fond 2042, inv. 2, dosar 4, filele 29-30, 33.

Hosted by uCoz