SERVICIUL SPECIAL SECRET al Căilor Ferate Române – înfiinţat în anii celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a asigura prin acţiuni informative şi contrainformative securitatea obiectivelor strategice ale Căilor Ferate Române (C.F.R.).

În anii războiului împotriva Uniunii Sovietice, a sporit rolul transporturilor feroviare, pe căile ferate circulând numeroase trenuri încărcate cu trupe, armament, muniţii, echipament şi animale destinate aprovizionării Armatei române şi mai ales a celei germane, aflate pe frontul de luptă antisovietic.

Pentru prevenirea, descoperirea şi lichidarea acţiunilor de sabotaj şi diversiune, organizate de comunişti şi militanţi antifascişti împotriva transporturilor militare pe căile ferate, precum şi a propagandei antirăzboinice şi defetiste în gări şi noduri de cale ferată, în cursul anului 1942 s-a înfiinţat, alături de Legiunea de jandarmi C.F.R., un nou organ cu sarcini informative şi contrainformative, sub numele de Serviciul Special Secret al C.F.R., pe care l-a condus lt.-colonelul Vladimir Sachelarie, de origine basarabeană.

Legiunea de jandarmi C.F.R. continua să se ocupe de problemele de ordine, pază şi siguranţă a tuturor transporturilor pe căile ferate, iar Serviciul Secret al C.F.R. avea ca atribuţii principale, prevenirea şi contracararea activităţii serviciilor de spionaj străine, culegerea de informaţii privind transporturile militare pentru trupele române şi mai ales germane, aflate pe frontul de luptă din răsărit; descoperirea şi lichidarea tuturor încercărilor de a organiza acţiuni de sabotaj şi diversiune pe căile ferate. De asemenea, acest serviciu trebuia să prevină şi să lichideze acţiunile comuniştilor şi antifasciştilor din Atelierele C.F.R., din depourile de locomotive şi din gările mai mari, îndreptate împotriva regimului mareşalului Ion Antonescu şi a războiului României alături de Germania.

Nu era scăpată din vedere activitatea subversivă a legionarilor, dar şi cea a serviciilor secrete, poliţieneşti şi a comandamentelor militare germane, precum şi comportarea trupelor germane care erau transportate cu trenurile militare speciale pe teritoriul românesc. În acelaşi timp, era urmărită starea de spirit a militarilor români care călătoreau perioade de timp îndelungat cu trenurile, a funcţionarilor care lucrau la căile ferate şi deserveau uzinele de armament, depozitele de arme, muniţii, combustibili, echipament, alimente, dar şi comandamentele militare. În special, era monitorizată zona petrolieră a Văii Prahovei, unde în apropierea gărilor se aflau mari depozite de combustibili lichizi sau se încărcau cu benzină vagoanele-cisternă.

Serviciul Special Secret al C.F.R. era organizat pe agenturi şi rezidenţe. El avea în compunerea sa patru agenturi: Vest – Timişoara, care cuprindea Aradul (depou, ateliere, triaj), Timişoara (depou, ateliere, triaj), Simeria (depou, ateliere, triaj) şi Turnu Severin (depou, ateliere); Nord – Cernăuţi; Est – Iaşi, în compunerea căruia intrau Iaşi (depou, ateliere, triaj), Chişinău (depou, triaj), Tiraspol (depozit), Cetatea Albă (depozit), Paşcani (depou, ateliere), Bălţi (depou, ateliere); Sud – Bucureşti, care cuprindea Craiova (depou, triaj), Braşov (ateliere, triaj), Bucureşti (depou, ateliere, triaj), Ploieşti (depou, ateliere, triaj), Buzău (depou, triaj), Mărăşeşti (depou, triaj), Tecuci (depou), Galaţi (depou, ateliere, triaj) şi Palas (ateliere, triaj).

Serviciul Special Secret al C.F.R. îşi avea propria reţea informativă, care se baza pe colaboratori secreţi, iar şefii de unităţi ale C.F.R., în virtutea atribuţiilor de serviciu, le comunicau informaţiile de natură secretă ce-i interesau şi le dădeau concursul în prinderea şi arestarea unor infractori urmăriţi de organele poliţieneşti, a spionilor, teroriştilor şi diversioniştilor, precum şi a dezertorilor din armată.

Colaboratorii secreţi puteau fi agenţi volanţi pe trenuri, triaje şi şantiere C.F.R. ori agenţi- rezidenţi în ateliere, depouri şi magazii.

Datorită activităţilor Legiunii de jandarmi C.F.R. şi a Serviciului Special Secret al C.F.R., în toată perioada războiului împotriva Uniunii Sovietice, pe căile ferate româneşti nu s-au înregistrat incidente grave, soldate cu pierderi materiale şi umane însemnate.[1]