BIROURILE STATISTICE MILITARE – organe informative ale Marelui Stat Major al Armatei române din interiorul ţării, plasate din perioada interbelică în cele mai importante oraşe – centre politice, social-economice şi culturale. Se ocupau de identificarea şi supravegherea activităţii indivizilor consideraţi suspecţi şi periculoşi siguranţei statului. Erau preocupate de problema legionară, comunistă, de activitatea partidelor politice „care ar fi adus un regim schimbat în ţară pe linie politică şi specială”, activitatea politică a muncitorilor în fabrici, activitatea minorităţilor, în special a iredentei bulgare, maghiare şi ucrainene, şi de contraspionajul intern (identificarea şi anihilarea spionilor trimişi în România de statele inamice).

Birourile Statistice Militare erau în subordinea directă a Secţiei a II-a a M.St.Major şi erau astfel denumite pentru a „camufla atribuţiile de urmărire a elementelor care lucrau contra siguranţei Statului de atunci”.

Iniţial, astfel de birouri au existat la Bucureşti, Iaşi şi Cluj,[i] iar ulterior şi la Chişinău. Ca organ militar de informaţii în Basarabia interbelică, activa Centrul de Informaţii „B”, care culegea informaţii despre Uniunea Sovietică şi potenţialul ei militar. Însă, după eliberarea Basarabiei din vara anului 1941, acest Centru s-a deplasat împreună cu Armata a IV-a română pe front, fiind suplinit în Basarabia de Biroul Statistic Militar Chişinău, condus de lt.-colonelul V. Nicolau.

În activitatea s-a, Biroul Statistic Militar Chişinău a colaborat cu Centrul nr. 2 Informaţii „Chişinău” al S.S.I. şi cu Centrele de Informaţii ale M.St.Major aflate pe front. Spre exemplu, la 19 noiembrie 1943, M.St.Major, Secţia a II-a i-a înaintat Centrului „H” o listă trimisă de S.S.I. cu 28 de basarabeni aflaţi în U.R.S.S. şi întrebuinţaţi de serviciile de informaţii sovietice în misiuni de spionaj şi terorism. Aceştia, în cazul identificării, trebuiau trimişi spre cercetări Biroului Statistic Militar Chişinău.[ii] Iar la 23 martie 1944, Biroul Statistic Militar Chişinău, cerea relaţii Centrului de Informaţii „H” asupra situaţiei militare din sectoarele Vadul lui Raşcov (jud. Soroca), Balta şi Dubăsari (Transnistria),[iii] pentru a raporta autorităţilor basarabene dacă se impune sau nu evacuarea teritoriului.

La 29 martie 1944, când sovieticii erau pe cale să invadeze Basarabia, Secţia a II-a a M.St.Major a indicat direcţia de retragere şi noile sectoare de activitate ale organelor sale informative şi contrainformative. Axul de deplasare pe timpul operaţiunilor pentru Biroul Statistic Militar Chişinău era: Chişinău – Huşi – Bârlad – Focşani. Rezidenţa Iaşi a Biroului trecea în subordinele Centrului „B”.[iv]

După retragere, ajuns la Focşani, Biroul trebuia să asigure acţiunea contrainformativă în zona fortificaţiilor de la Vest de Prut şi în zona din spatele frontului, până la linia Râmnicu Sărat inclusiv, acţionând în profitul M.St.Major, Secţia a II-a şi a comandamentelor de M.U. din zonă. Pentru executarea misiunii Biroul Statistic Militar Chişinău a primit în subordine câte un subbirou contrainformativ la Bârlad şi Bacău, şi Subcentrul Informativ Nr. 21 Galaţi.[v] Spre începutul verii 1944, Biroul Statistic Militar Focşani (fost Chişinău) s-a deplasat la Odobeşti, instalându-şi sediul într-un local din str. Carol I, nr. 143.[vi]