Vasilii Dimitrievici Avdeev – s-a născut în anul 1898, în satul Bazarnîi
Sîzgan al guberniei Simbirsk,
Rusia. În 1917 a intrat în Partidul Social-Democrat
Muncitoresc bolşevic. A participat la Războiul Civil din Rusia, fiind
de şapte ori rănit şi odată contuzionat. A activat în
organele securităţii statului sovietic V.C.K.B.K.S. şi O.G.P.U. În
iunie-septembrie 1943 a condus o organizaţie ilegală sovietică
în Stalino (Doneţk),
care a comis mai multe acte teroriste în minele de cărbune. A fost
arestat de poliţia locală, însă a reuşit să
evadeze.
În ianuarie 1944, în vederea unirii efortului
detaşamentelor de partizani din Odessa, Statul
major ucrainean al mişcării de partizani a decis să trimită
la Odessa, pe calea aerului, un grup format din 10
persoane, în frunte cu N.K.V.D.-istul V. Avdeev (conspirativ Iakov Vasilievici Cernomorski). La
16 ianuarie, grupul a fost paraşutat lângă satul Osipovka, de unde a plecat la Odessa.
La 3 februarie, V. Avdeev a convocat o
şedinţă cu toţi şefii organizaţiilor ilegale prosovietice din regiune, în cadrul căreia s-a
decis centralizarea coordonării activităţilor
detaşamentelor de partizani. Detaşamentele, care aveau un efectiv de
aproximativ 470 de combatanţi, acţionau din catacombe, având un
arsenal impunător: 487 de puşti, 17 pistoale-automate, 2 mitraliere,
500 de grenade, 183 de mine, 582 de kg. de dinamită şi 50.000 de
cartuşe.
La acel moment, V. Avdeev era coordonatorul
tuturor activităţilor subversive prosovietice
din Odessa. El a elaborat un plan de declanşare
a unei acţiuni armate în oraş cu o
săptămână înainte de sosirea unităţilor
Armatei sovietice. Însă, a fost contracarată de serviciile
speciale române şi germane, prin recrutarea lui Grigorii
Zaiţev, şef de stat major al unuia din detaşamentele
de partizani. O bună parte din agenţii sovietici au fost
arestaţi, iar la 2 martie 1944, a fost arestat şi V. Avdeev. După două zile de arest, în
spitalul închisorii în care a fost internat, V. Avdeev
s-a sinucis. Post-mortem a fost decorat de Statul sovietic cu ordinul Drapelul Roşu şi medalia Partizanului Marelui Război pentru
Apărarea Patriei.[1]
[1]. А. Колпакиди, Ликвидаторы
К.Г.Б. Спецоперации советских спецслужб. 1941-2004. Москва, Изд. „ЯУЗА“,
„ЭКСМО“, 2004, pp. 72-73.