Vasilii Dimitrievici Avdeev – s-a născut în anul 1898, în satul Bazarnîi Sîzgan al guberniei Simbirsk, Rusia. În 1917 a intrat în Partidul Social-Democrat Muncitoresc bolşevic. A participat la Războiul Civil din Rusia, fiind de şapte ori rănit şi odată contuzionat. A activat în organele securităţii statului sovietic V.C.K.B.K.S. şi O.G.P.U. În iunie-septembrie 1943 a condus o organizaţie ilegală sovietică în Stalino (Doneţk), care a comis mai multe acte teroriste în minele de cărbune. A fost arestat de poliţia locală, însă a reuşit să evadeze.

În ianuarie 1944, în vederea unirii efortului detaşamentelor de partizani din Odessa, Statul major ucrainean al mişcării de partizani a decis să trimită la Odessa, pe calea aerului, un grup format din 10 persoane, în frunte cu N.K.V.D.-istul V. Avdeev (conspirativ Iakov Vasilievici Cernomorski). La 16 ianuarie, grupul a fost paraşutat lângă satul Osipovka, de unde a plecat la Odessa. La 3 februarie, V. Avdeev a convocat o şedinţă cu toţi şefii organizaţiilor ilegale prosovietice din regiune, în cadrul căreia s-a decis centralizarea coordonării activităţilor detaşamentelor de partizani. Detaşamentele, care aveau un efectiv de aproximativ 470 de combatanţi, acţionau din catacombe, având un arsenal impunător: 487 de puşti, 17 pistoale-automate, 2 mitraliere, 500 de grenade, 183 de mine, 582 de kg. de dinamită şi 50.000 de cartuşe.

La acel moment, V. Avdeev era coordonatorul tuturor activităţilor subversive prosovietice din Odessa. El a elaborat un plan de declanşare a unei acţiuni armate în oraş cu o săptămână înainte de sosirea unităţilor Armatei sovietice. Însă, a fost contracarată de serviciile speciale române şi germane, prin recrutarea lui Grigorii Zaiţev, şef de stat major al unuia din detaşamentele de partizani. O bună parte din agenţii sovietici au fost arestaţi, iar la 2 martie 1944, a fost arestat şi V. Avdeev. După două zile de arest, în spitalul închisorii în care a fost internat, V. Avdeev s-a sinucis. Post-mortem a fost decorat de Statul sovietic cu ordinul Drapelul Roşu şi medalia Partizanului Marelui Război pentru Apărarea Patriei.[1]



[1]. А. Колпакиди, Ликвидаторы К.Г.Б. Спецоперации советских спецслужб. 1941-2004. Москва, Изд. „ЯУЗА“, „ЭКСМО“, 2004, pp. 72-73.

Hosted by uCoz