Dumitru BĂLAN – născut la 12 octombrie 1912, în comuna Crasna, jud. Storojineţ (Bucovina). Fiul lui Ioachim şi al Axiniei. În iunie 1940, în momentul invaziei sovie­tice în Basarabia şi nordul Bucovinei, s-a refugiat cu întreaga familie în comuna Straja de Rădăuţi. În 1941, a fost concentrat la Centrul Militar de Informaţii „A” din Suceava, iar în 1943 a fost lăsat la vatră, deoarece se accidentase la un picior. La 1 mai 1944, în timp ce frontul sovietic pătrunsese în nordul Moldovei, Centrul Militar de Informaţii din Bacău (fostul Centru de Informaţii „A” retras de la Cernăuţi) al M.St.Major al Armatei române a constituit un grup combatant, numit Vulturii, cu misiunea de a opera recunoaşteri în dispozitivul trupelor inamice. Grupul a fost instalat pe muntele Dumitriţa din apropierea com. Fălcău, jud. Rădăuţi şi D. Bălan i s-a alăturat în iunie 1944. A fost arestat abia la 24 decembrie 1952, în consecinţa unei delaţiuni şi în baza unui mandat emis de Procuratura Militară Teritorială Iaşi. La 30 decembrie 1954, a fost condamnat la 4 ani de temniţă grea, 10 ani de degradare civică şi confiscarea întregii averi.[1]