Theodor ELLGERING – consilier german în probleme de organizare administrativă, venit împreună cu ministrul de stat german Karl Pflaumer în România pentru organizarea teritoriilor româneşti eliberate în vara anului 1941 de sub ocupaţia sovietică. Îşi avea reşedinţa la Cernăuţi.[1] Pe lângă aportul adus în organizarea Bucovinei, a jucat, fără îndoială, un rol important în informarea serviciilor speciale germane asupra situaţiei din Bucovina.

După eliberarea nordului Bucovinei de sub dominaţia sovietică (5 iulie 1941), atunci când se discuta problema revenirii refugiaţilor la vetrele lor, decizia autorităţilor române de a elibera permise fără viza aliaţilor a nemulţumit partea germană. La 8 august 1941, Th. Ellgering, într-o scrisoare adresată lui Alexandru Rioşanu, Împuternicit al generalului Ion Antonescu pentru administrarea Bucovinei eliberate, menţiona că, nu a fost respectată de către partea română convenţia semnată între M.St.Major român şi cel german (convenţie nepublicată), care stabilea că, eliberarea autorizaţiilor de trecere în Bucovina şi Basarabia trebuie să se efectueze exclusiv prin Deutsche Passierscheinstelle Ost VII, Bucureşti. Ellgering era nemulţumit de activitatea Cabinetului civilo-militar pentru administrarea Basarabiei şi Bucovinei (C.B.B.)[2] de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri, care se ocupa de eliberarea autorizaţiilor şi cerea să se intervină pe lângă Conducătorul Statului pentru modificarea procedurii „de până acum”. Propunea ca eliberarea permiselor să se facă de către prefecturi şi nu de C.B.B. (pentru a scuti pe solicitanţi de drumurile până la Bucureşti), în colaborare cu autorităţile germane[3]. Acestei propuneri nu i s-a dat curs, iar procedura de eliberare a permiselor a rămas neschimbată.

În noiembrie 1941, când deja se putea vorbi despre o reanimare a vieţii administrative şi social-economice în teritoriile eliberate, guvernatorul Bucovinei, generalul Corneliu Calotescu a propus ca Th. Ellgering să fie decorat cu ordinul Coroana României, pentru aportul adus în administraţie şi în românizarea vieţii economice a provinciei. La 25 noiembrie 1941, Conducătorul Statului a notat, vizavi de această propunere, rezoluţia: „Dl. Mihai Antonescu (vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri – n.a.) va hotărî”.[4]