Einsatzgruppe „D” (S.D.) – imediat după declanşarea ostilităţilor antisovietice (22 iunie 1941), a operat în teritoriul Basarabiei, a Ucrainei de sud, în Crimeea şi Caucaz. Şef al grupei era Otto Olendorf (n. 1905 – m. 1951), (până în aprilie 1942), iar apoi oberführer-ul Walter Birckamp. În componenţa grupei erau câteva echipe speciale şi câteva echipe operative, cu un efectiv de 150-170 de persoane fiecare, inclusiv câte 25-30 de colaboratori ai Gestapo-ului. Echipele aveau câte un pluton de poliţişti şi soldaţi S.S. (plutoane de exterminare).

La 30 iunie 1941, grupa a plecat spre frontul de est din oraşul Dueben (Saxonia), urmând traseul Praga – Viena – Budapesta – Arad – Sebeş – Sighişoara, ajungând la Piatra Neamţ în data de 4-5 iulie 1941.[1] După declanşarea acţiunilor armate, a trecut, alături de unităţile Grupului de Armate General Antonescu, în teritoriul de la est de Prut, iar către sfârşitul lunii iulie-începutul lunii august 1941, avea subdiviziuni în cele mai importante centre ale Basarabiei, Bucovinei şi Transnistriei: statul major se afla la Chişinău; sonderkommando „11A” – la Cernăuţi; sonderkommando „11B” – la Tiraspol; einsatzkommando „12” – la Cetatea Albă şi Ismail. Sonderkommando „11A” – a activat pe lângă Armata a III-a română, care a eliberat nordul Bucovinei. A fost condusă de: sturmbanführer-ul Paul Zapp (1941-1942), Gerchardt Bast (1942) şi Werner Hersemann (1942-1943). Sonderkommando „11B” – a însoţit unităţile Armatei a 11-a germane, care au înaintat prin zona centrală a Basarabiei. Şefi ai echipei au fost: sturmbanführer-ul S.S. Hans Unglaube (1941), Bruno Müller (1941), dr. Braun (1941-1942) şi obersturmbanführer-ul Paul Schulz (1941-1943). Einsatzkommando „12” – a fost ataşată unităţilor Armatei a IV-a române, care a eliberat sudul Basarabiei. Şefi ai echipei au fost: sturmbanführer-ul S.S. Gustaw Noske (1941-1942), standartenführer-ul S.S. dr. Erich Müller (1942) şi obersturmbanführer-ul S.S. Günter Herman (1942-1943). Echipele au desfăşurat misiuni informative, contrainformative şi de propagandă. Ulterior (în scurt timp), aceste subdiviziuni s-au deplasat la est de Nistru, în direcţia Crimeei şi Caucazului. Deja la 27 septembrie 1941, Einsatzgruppe „D” se afla la Nikolaev.[2]