Serviciul de Siguranţă al Deltei Dunării – structură informativă şi contrainformativă românească, creată în 1917 şi condusă de Mihail Moruzov. Într-un raport înaintat la 18 iunie 1917, directorului Siguranţei, M. Moruzov scria: „Ca rezultat al delegaţiunei ce mi-aţi dat pentru organizarea şi conducerea Serviciului [de] contraspionaj din Delta Dunării, am onoarea a vă raporta următoarele: în ziua de 14 martie a.c., împreună cu personalul ce mi s-a încredinţat, am plecat spre Deltă”.

Acest serviciu era cunoscut sub denumirea de Echipa de Siguranţă din Delta Dunării ori Brigada de Siguranţă din Delta Dunării. După armistiţiul cu Puterile Centrale, se pare că s-a transformat în Serviciul de Siguranţă al Dobrogei, fiind singura autoritate românească de acest gen autorizată să funcţioneze în zonă.

Situaţia operativă cu care s-a confruntat acest serviciu era extrem de complicată. „Aceasta provenea – nota M. Moruzov în raportul din 18 iunie 1917 – I) din cauza dezertorilor români de naţionalitate rusă; II) din cauza propagandei bulgarilor şi a nemţilor printre trupele ruse; III) din cauza viceconsulului rus din Sulina, dl Prezanov”. Dezertorii de origine rusă din Armata română încercau să obţină sprijinul comitetelor revoluţionare din Armata rusă împotriva autorităţilor române. A fost nevoie de întreaga abilitate a lui M. Moruzov pentru a dejuca asemenea manevre. La rândul lor, bulgarii făceau o propagandă intensă printre soldaţii ruşi pentru a-i convinge să nu mai lupte împotriva lor şi pentru a obţine Dobrogea.[1] Iar viceconsulul rus se comporta ca şi cum Dobrogea era deja un teritoriu rusesc. La această situaţie operativă complicată se adăuga insuficienţa personalului de care dispunea M. Moruzov şi problema banilor pentru procurarea informaţiilor. Cu toate acestea, în asemenea situaţie complexă, Serviciul de Siguranţă al Dobrogei a reuşit să obţină rezultate notabile: capturarea colonelului german von Mayer, şef al serviciului de informaţii din Dobrogea şi de pe ţărmul Mării Negre, operaţiune desfăşurată la 75 de km. în spatele frontului inamic; arestarea a 156 de spioni germani în zonă; împiedicarea inamicului să distrugă vreun depozit al Armatei române; împiedicarea încheierii unui acord între Armata roşie şi armatele Puterilor Centrale pe frontul dobrogean, prin pătrunderea lui M. Moruzov şi a altor doi agenţi în compunerea delegaţiei ruse, şi informarea amiralului Ion Coandă despre intenţia a două divizii ruse, aflate pe frontul Salonicului, de a se preda germanilor; salvarea unor ofiţeri şi soldaţi români din mâinile bolşevicilor, în sudul Basarabiei; dejucarea acţiunilor Armatei ruse din aceeaşi zonă. Pe lângă aceste succese, M. Moruzov vorbeşte despre o acţiune care, din cauza unor circumstanţe, nu i-a reuşit: „Regret un singur lucru şi anume: din cauza unei neînţelegeri, luptele de la Vâlcov (în Basarabia – n.a.) au fost provocate prin surprindere şi fără ordin, neaşteptându-se realizarea unui aranjament făcut de mine, aranjament în virtutea căruia organizasem cumpărarea cu două milioane lei a câtorva contratorpiloare, canoniere, a atelierului naval, a o serie de vedete, şlepuri cu muniţii şi alte vase, care formau flota rusă de pe Dunăre şi Marea Neagră, în punctele Chilia, Vâlcov şi Sulina”.[2]